Leapşa.

Am primit aseară o leapşă de la Dave. Iată despre ce e vorba :

* Dacă eram un anotimp … eram un sfârşit de primăvară.
* Dacă eram o lună … eram iulie.
* Dacă eram o zi a săptămânii … eram sâmbătă. 
* Dacă eram o parte a zilei … eram noapte.
* Dacă eram un animal marin … eram un delfin.
* Dacă eram un animal de uscat … eram leu. 

* Dacă eram o virtute … eram sinceritate.
* Dacă eram o planetă … eram Marte.
* Dacă eram un lichid … eram Nestea Lemon.
* Dacâ eram o piatră … eram o pietricică de pe albia unui râu de munte.
* Dacă eram un metal … eram argint.
* Dacă eram o pasăre … eram corb.

* Dacă eram o plantă … eram liliac. 
* Dacă eram o stare a vremii … eram vreme însorită, poate însoţită de un curcubeu.
* Dacă eram un instrument … eram chitară.
* Dacă eram un sentiment…eram un sentiment ciudat, greu de descris. 
* Dacă eram un sunet … eram un sunet de chitară.
* Dacă eram un cantec … eram Billy Talent - Burn The Evidence. 
* Dacă eram un film … eram In Bruges.
* Dacă eram un serial … eram House.
* Dacă eram un oraș … eram Londra.
* Dacă eram un gust … eram dulce-acrişor.
* Dacă eram o aromă … eram cacao.
* Dacă eram o culoare … eram verde.
* Dacă eram un material … eram mătase.
* Dacă eram o parte a corpului … eram un gât. 
* Dacă eram un drog … eram mac. 
* Dacă eram un accesoriu … eram o eşarfă.

* Dacă eram o expresie a feței … eram satisfacţie.
* Dacă eram o materie … eram nimic.
* Dacă eram un personaj de desene animate … eram un personaj imprevizibil.
* Dacă eram o formă … eram un trapez.

* Dacă eram un număr … eram un număr.

* Dacă eram o masină … eram Volkswagen Broscuţă. 

* Dacă eram o haină … eram cămaşă (roşie, de preferinţă).

Leapşa merge mai departe la cine vrea.

Despre Eurovision.

După cum ştie toată lumea, s-a terminat aseară şi ediţia din acest an a Eurovisionului.
Au fost piese bune, în opinia mea, exceptând una sau două, care nu prea aveau ce să caute la un concurs de o asemenea amploare.
Au fost multe melodii lente. Mult prea multe. Şi nu înţeleg de ce. :-??

Preferaţii mei au fost băieţii de la maNga, din Turcia, dar şi ucrainianca Alyosha.
Se pare că am avut o intuiţie bunicică, din moment ce turcii s-au clasat pe locul 2.
Câştigătorul locului 1 nu l-aş fi ghicit nicidecum. Mi-a fost greu să cred că Germania e favorită. Şi mai greu mi-a venit să cred că a şi câştigat, la o diferenţă atât de mare faţă de locul 2.

Ca în fiecare an, s-a votat în primul rând pe criteriul geopolitic, aşa că ţările care au avut vecini darnici, dar nu şi piese bune, s-au clasat pe locuri cu mult peste ce meritau. Exemple de astfel de ţări : Rusia, Serbia, Franţa. De asemenea, au fost şi piese bune, interpretate de voci bune, care nu s-au clasat pe locurile pe care ar fi trebuit, de drept, să fie. Aici s-ar putea da ca exemplu Norvegia sau Irlanda.

În altă ordine de idei, prestaţia României a fost impecabilă în acest an, cu mult peste aşteptări, aş putea să spun. Reprezentanţii noştri, deşi în urma exit-poll-urilor de pe ultima sută de metri se clasau abia pe locul 10 în clasamentul favoriţilor, au ajuns ca la final să ocupe locul 3. Un loc foarte, foarte bun. De aceea merită felicitările noastre. :)

Ce s-a întâmplat aseară fie aţi văzut în timp real, fie, inevitabil, aţi auzit din diferite surse, aşa că nu mai are rost să mă lungesc cu vorbăria.
Iată preferatele mele :

Şi câştigătoarea, despre care nu mai zic nimic. :

Astea fiind spuse, închei prin a spune că am descoperit multe melodii foarte frumoase în ediţia de anul ăsta a Eurovisionului.

:(

E un moment nu tocmai plăcut pentru toţi cei care şi-au pus speranţe în meciul din seara asta.
Nu a fost să fie anul ăsta.
Dar măcar avem satisfacţia că echipa noastră a ajuns până aici la numai 8 ani de la înfiinţare. A evoluat extraordinar, iar azi a făcut un meci foarte bun. Dar poate norocul nu a fost de partea noastră.

Atât.

Impresii.

Nu-mi place marea. Da, ştiu, sună foarte ciudat, dar cam aşa e. Poate greşesc când zic că nu găsesc nimic atrăgător la niţică apă şi ceva nisip. Hmm. Dar, după muuuuulte vacanţe de vară petrecute exclusiv la mare, eu cred că am motive să fiu indiferentă în ceea ce priveşte marea.

Şi am avut ocazia să văd marea şi iarna, şi primăvara, fără ca acest lucru să stârnească pic de entuziasm în mine. Şi mai ciudat, nu?

Ultimul periplu pe ţărmul Mării noastre Negre a fost făcut săptămâna trecută. Nu neapărat din plăcere (deşi m-am bucurat că măcar plec din oraşul ăsta mic şi monoton), ci din necesitate. Nu intru în detalii.

Şi dacă tot mă lăudam anul trecut, în noiembrie, că am văzut marea la sfârşit de toamnă-început de iarnă, şi am şi postat câteva poze atunci, nu cred că strică nici de data asta vreo 2-3 poze de la mare. De reţinut că nu sunt un bun fotograf şi poate fotografiile o să vi se pară mai proaste decât v-aţi fi aşteptat, dar când artistul din mine absentează (lucru foarte des), nu prea am cu ce să-l înlocuiesc şi improvizez cum pot.

P.S. : Am căutat cele mai bune două poze, deşi nici astea nu sunt strălucite.

Internetul - indispensabil. Să fie oare aşa?

Ieri a fost o zi diferită de toate celelalte. Nu am avut Internet. Mă rog, nu că ar fi o tragedie mondială, dar o astfel de zi numai frumoasă nu e pentru mine.
După vreo patru ore de dat restart şi umblat la firele dătătoare de Internet în speranţa că poate-poate oi reuşi să-mi restabilesc conexiunea, am lăsat-o baltă şi am încercat să-mi găsesc alte lucruri de făcut. În zadar, însă. Din oră în oră mai încercam să fac ceva în scopul salvării dispoziţiei mele care deja devenise nu proastă, ci extrem de proastă. Eram conştientă că lipsa de Internet e egală cu efectuarea temelor.
În fine...

Şi cum stăteam şi meditam asupra unor probleme absolut existenţiale, ca să nu zic vitale, mă gândeam că e grav ce mi se întâmplă. Mă gândeam că totuşi nu e bine să stau să sufăr pentru că s-a întâmplat ca, într-o zi, din cauza vremii proaste, să nu am Internet.

Şi aşa mi-a venit în cap (între două sesiuni absolut oribile de tuse interminabilă şi urâtă) o întrebare. Bineînţeles, nu sunt nici prima şi nici ultima care îsi pune întrebarea asta. Ce ne-am face noi (şi aici mă refer în mod special la generaţia tânără, de până în 25 de ani) dacă, brusc, nu am mai avea Internet? Am muri? Am deveni toţi emo? Ne-am cresta mâinile de nefericire?
Sau am realiza că se poate trăi şi fără chestiuţa asta şi că, în fond, nu este indispensabilă?

Şi, gândindu-mă în special la mine, mă întrebam dacă aş putea (benevol) să renunţ la Internet câteva zile. Nu exagerat, doar 2-3 zile. Nu cred, sincer.
Şi oare câţi dintre cei care stau zilnic în faţa calculatorului ar putea să renunţe la el pentru un timp determinat? Pot să ghicesc că nu foarte mulţi.

Uite că, avaând ocazia asta, mi-am dat seama că lipsa de Internet nu dăunează chiar deloc, ci dimpotrivă, pune creierul în funcţiune, dând naştere unor dileme interesante.

Bun. Şi ca să trec mai departe, la muzică, o să postez azi o nouă melodie de la Ellie Goulding, cântăreaţă pe care v-am prezentat-o acum câteva zile. De astă dată, e vorba de melodia Starry Eyed, care mi se pare drăguţă.

Ploaie. (!!!)

Plouă. Sau cel puţin ploua ultima dată când am avut curiozitatea de a mă uita pe geam.
Trăgeam speranţe la vreme frumoasă azi.
Şi dimineaţa nu m-a dezamăgit deloc. Ulterior, soarele a continuat să îmi bată în cap. Chiar şi pe drumul spre casă. La puţin timp după, începe să plouă. Ca să vezi...

Iar acum apa care se prelinge de pe acoperiş face un zgomot pe care l-am urât dintotdeauna şi pe care veşnic îl voi urî. Numai la gândul că plouă mă deprim. În concepţia mea, ploaia în sine e o activitate, un fenomen, o chestie deprimantă.
Poate singurul lucru bun în ceea ce priveşte ploaia e că dă pământului apa de care are nevoie... Ceva de genul : Vine ploaia, Bine-mi pare, În grădină am o floare.

Aşa. Şi ar mai fi curcubeul, pe care am ocazia să-l văd în toată splendoarea cocoţat undeva pe dealurile la care am vedere din camera mea.

Şi cum stăteam eu şi mă deprimam că plouă, mă gândeam la melodii (oare la ce altceva mă puteam gândi?) despre ploaie. Măi, şi-mi vine în minte o melodie pe care am ascultat-o chiar ieri şi de care uitasem câteva luni bune.
E de la Alternosfera. Poate aţi auzit de trupă, poate nu. Sunt din Republica Moldova şi au o muzică plăcută urechilor (cel puţin urechilor mele.) Se numeşte Ploile nu vin şi îmi place foarte mult. P.S. : Accentul e genial.

Şi parcă văd că o să vreau ploaie mâine, când (poate) o să-mi bată iar soarele în cap.

Nou.

Nu scriu mult de asta data. A fost o zi istovitoare. La fel ca ziua care urmeaza.
Vreau doar sa recomand o noua descoperire facuta de mine pe U parca.
La o prima ascultare nu mi s-a parut nimic deosebit (mie nicio melodie nu mi se pare fenomenala la prima ascultare), dar in seara asta am ascultat-o mai mult si a inceput chiar sa-mi placa.
Deci o recomand spre ascultare.
Poate o sa va placa, poate nu.

De asemenea, de cateva zile am inceput sa urmaresc Grey's Anatomy. Am epuizat tot ce inseamna House MD. si aveam nevoie de un serial nou neaparat. Grey's Anatomy a fost exact ce imi trebuia.

Deja am dat de multe melodii superbe. Ramane sa termin intai primul sezon si la sfarsit, voi posta melodiile care mi-au placut cel mai mult.

Et, c'est fini! :)

1 Mai.

Da, da.
Ieri a fost 1 mai, stiu. Cum puteam sa uit de o zi atat de importanta? Cum puteam sa omit asa ceva, mai ales cand televizorul are grija sa ma informeze prompt in fiecare secunda din cele 24 de ore ca e 1 mai?
Am sarbatorit 1 mai in stil propriu. Am dormit, m-am uitat la televizor, am iesit afara si alte chestii din astea neinteresante.
Nu ma incanta traditia asta prin care romanul, de 1 mai, e musai sa mearga la gratar, sa infulece si sa bea cat poate de mult. Logica acestei activitati imi scapa. Poate oi fi eu de vina ca nu inteleg. Atunci, scuzele mele.
Iar daca romanul nostru nu a iesit la gratar (desi asa ar fi trebuit, pentru ca a fost foarte frumos), a petrecut pe unde a putut, a asistat la n concerte, a ascultat muzica mai mult sau mai putin buna. Eu una am auzit ieri (din casa) toata ziua muzica in parcul Copou din oras, acolo unde s-a tinut manifestarea de 1 mai. Prea mult zgomot pentru nimic. Multe pregatiri, multa agitatie, nu stiu cata lume (nu m-a atras nimic sa merg pana acolo), dar macar nu a trecut ziua asa, nesarbatorita.

De 1 mai, lumea s-a distrat, s-a simtit bine, ceea ce, in definitiv, e bine. Singurul inconvenient a fost mormanul de gunoaie lasat peste tot pe unde romanul petrecaret a fost prezent. Dar na, asa e romanul, are circumstante atenuante.

Deci, 1 mai a trecut pentru mine ca o zi ca oricare alta. Nu i-am resimtit importanta, asta poate pentru ca inca nu sunt implicata activ in campul muncii.
Pana anul viitor, atunci cand, ca la indigo, se vot repeta aceleasi chestii ca in fiecare an de 1 mai, eu le urez tuturor oamenilor muncitori (cam tarziu, ce-i drept) un calduros "La Multi Ani!"

P.S.1 Adina - Alis mi-au adus in vizor o melodie foarte, foarte frumoasa. :D Deci multumesc. :P

P.S.2 Mi-a revenit pofta de scris blog, deci de acum inainte voi fi mult mai prezenta decat am fost pana acum. Voi scrie mai mult incepand cu saptamana viitoare. Mai multe sunete, mai multe cuvinte, mai multa "eu";