Leapșă.

Asta e prima leapșă căreia îi onorez prezența aici, pe blog, așadar e o premieră.

Leapșa e primită de la Costin, căruia îi mulțumesc că s-a gândit și la mine.

Deci da, leapșa vine cu un set de reguli. Adică astea:

1. Spune 11 lucruri despre tine.

2. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.

3. Nominalizează 11 persoane (+link) care să realizeze acest tag.

4. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i.

5. Menţionează de la cine ai primit leapşa.

1.

1. Sunt cea mai încăpățânată persoană pe care o cunosc.
2.  Nu prea știu să fac mâncare.
3. Am o obsesie pentru culoarea verde.
4. Îmi place limba engleză încă de când am început să o studiez.
5. Mi-ar plăcea să călătoresc mai mult, dar deocamdată nu se poate.
6. Pierd prea mult timp în fața laptopului.
7. Când îmi amintesc de ceva important, îi anunț pe cei din jurul meu asta țipând.
8. Deseori mă gândesc că ar fi trebuit să mă nasc băiat.
9. Mă cert deseori cu sora mea, dar la fel de repede ne împăcăm.
10. Îmi place să fac lucrurile pe ultima sută de metri, mi se pare mai palpitant.
11. Tind să mă evaluez ca fiind ușor timidă.

 2.

1. Care sunt melodiile tale preferate? (La întrebarea asta mereu mi-a fost greu să răspund. Ascult multă muzică și e imposibil să nominalizez doar câteva melodii. Uite, spre exemplu, în perioada asta ascult Example foarte mult fiindcă o să-l văd live peste câteva zile și nu vreau să fiu luată ca din oală. Sună chiar bine.)
2. Fără ce nu ai putea trăi? (Aer, asta e clar. Dar muzica e la fel de importantă pentru mine. O zi în care nu am contact cu muzica e o zi proastă pentru mine. Nici fără engleză nu aș putea trăi, mi-e foarte dragă. Bine, și mai sunt prietenii, familia, bla bla-urile astea care oricum se subînțelege că sunt acolo.)
3. Ce carte citeşti momentan? (Momentan citesc Coșmarul de John Saul. Una din multele cărți de Saul pe care le-am citit. Mare fan sunt, deși nu-s chiar educative sau filosofice și nu te ajută în vreun fel. Se mulează perfect pe tipul meu preferat de carte/film.)
4. Ce ţi-ai propus să faci vara asta? (Sunt câteva chestii pe care aș fi vrut să le fac vara asta, gen să citesc mult, să reiau House, să merg la mare/munte, să mă bucur de vacanță cât pot, că e cam ultima mea vacanță de om liber.)
5. De ce ai pleca din România? (De ce? Din toate motivele pe care le tot enumăr aici, pe blog, de ceva vreme. Birocrație, corupție, nepăsare, spirit de turmă, plăcerea acută pentru scandal, etc.)
6. De ce nu ai pleca din România? (Fiindcă încă sunt multe lucruri bune și de calitate aici, dar, din păcate, stau ascunse bine și marea masă de oameni nu are acces la ele. Există excelență în muzică, film, sport și merită o mai bună promovare. Măcar de asta aș rămâne aici. De dragul ei.)
7. Ce seriale urmăreşti? (Sunt la zi cu The Big Bang Theory, Cougar Town și am terminat House, iar momentan sunt la sezonul 2 din The Mentalist.)
8. Ce îmi recomanzi să citesc? (Nu-ți cunosc gusturile în materie de cărți, dar ți-aș recomanda o carte care m-a impresionat foarte tare, Colecționarul, de John Fowles. De asemenea, ar putea să-ți placă și Lumini pe zăpadă de Anita Shreeve.)
9. Ce faci când te plictiseşti? (De obicei stau la laptop și nu fac nimic. Uneori citesc, alteori ascult muzică, mă uit la televizor sau pur și simplu privesc în gol și mă gândesc la tot felul de chestii.)
10. De ce răspunzi la această leapşă? (Pentru că e prima leapșă pe care o primesc și eram nerăbdătoare să completez și eu una. Dar și pentru că mi-a plăcut și mi s-a părut o leapșă interesantă.)
11. Bicicletă sau role? (Probabil că role, dar nu am un motiv întemeiat pentru alegerea mea.)

Peste 3 și 4 o să trec pentru că persoanele la care m-aș fi gândit au fost deja nominalizate de Costin.

Și asta a fost prima mea leapșă. Am încercat să răspund cât mai sincer la întrebări, sper să se vadă. :D

De ce doresc viață lungă CFR-ului.

Dacă stau bine să analizez situația, probabil că nici nu e nevoie de facultate ca să-ți dai seama de ce ai putea să urăști CFR-ul. Personal, am multe motive și știu că sunt mulți care îmi împărtășesc sentimentele.

În 20 de ani am făcut multe drumuri cu trenul. Majoritatea spre Iași. Drumul nu e lung, maxim o oră și 40 de minute. Dar intervalul ăsta se transformă uneori într-un adevărat coșmar. Asta și în funcție de persoanele din jur, și de perioadă, și de stare. Și de faptul că e personal.

Drumul Vaslui - Iași, Iași - Vaslui e o obișnuință pentru studenți și pentru cei care fac naveta. În fiecare vineri și duminică, trenurile pe ruta asta, în timpul anului universitar, erau pline până la refuz. Cu doar 3 vagoane, poate 4, și o puzderie de lume, nu mă mir că în 75% din drumuri am stat în picioare.

Dar asta e cea mai mică dintre probleme. O alta ar fi lejeritatea cu care doamnele de la casa de bilete își fac treaba. Se mișcă incredibil de lent. S-a întâmplat să stau și 5 minute în fața casei și să nu fiu băgată în seamă, deși bugetara de serviciu nu părea să aibă mare lucru de făcut pe lângă a-și face treaba pentru care e plătită. Am rămas și fără bilet de câteva ori din cauza asta.

Ce-i drept, CFR-ul nu-și ia dreptul de a alege ce pasageri să aibă. Dar, totuși, de-a lungul timpului am avut de-a face cu fel de fel de oameni. De la persoane care nu cunosc termenul de căști, la mâncători și scuipători de semințe pe podeaua vagonului. De la femei în vârstă frustrate (ca să nu le numesc babe) care își povestesc viața întregului compartiment și, cu unele ocazii, caută scandal din orice chestie măruntă, la tipi cu nivelul de hormoni supra ridicat, care fac tot felul de apropouri și gesturi obscene. Și enumerarea se poate lungi la nesfârșit.

Pe o căldură de nesuportat (respectiv pe un frig care îți îngheață sângele în vine) și stând în picioare, uneori peste bagaje, împins din toate părțile, udat, călcat, înjurat, privit insistent, oamenii ăștia sunt ultimii cu care să vrei să ai de-a face.

CFR-ul este indispensabil pentru mine pentru că e ieftin și la îndemână, dar în ultimele câteva drumuri mi-a încercat răbdarea la maxim. Și n-am ieșit învingătoare eu, evident.

Nu știu ce afaceri se învârt în jurul CFR-ului și nici nu mă interesează detaliile de ordin tehnic. Dar ce e la suprafață nu arată prea bine. Are multe hibe, sunt multe lucruri la care trebuie lucrat, sunt multe aspecte care trebuie îmbunătățite. Adevărat e că la prețul pe care îl plătesc e normal să mă aștept la un minim de confort, dar sunt unele chestii pe care e imposibil să nu le vezi și să te irite.

În consecință, Căile Ferate Române, nu pot vorbi cu drag despre voi, dar, volens-nolens o să ne mai întâlnim.

De vară.

Cam în fiecare din cei 3 ani de când am blogul am dedicat câte o postare căldurii infernale. Am avut marea onoare de a sta drept martor caniculei care parcă topește carnea pe tine.

Anul ăsta nu face excepție. E al naibii de cald, iar faptul că locuiesc pe pământ, la casă, nu mă ajută cu fix nimic. Nici măcar umbra singurului vișin din curte nu coboară temperatură ca să te simți și tu mai a cătării. Aștept seara, poate-poate o fi mai bine. Dar ce-i frumos, e frumos până la capăt. Și căldura nu face excepție. Și e abia începutul.

În altă ordine de idei, după un an de facultate (wow, a trecut deja un an!) pot să trag și eu linie și să spun că sunt mulțumită de cum a decurs, per total, anul ăsta. E drept, aveam alte așteptări, dar nu am de ce să mă plâng.

Nu interesează pe nimeni detaliile, așa că o să trec direct la ce mă macină în prezent.

Mă bucuram că-mi ziceam în minte că gata, am scăpat de examene (multe la număr) și învățat și stat pe coclauri și o să vin și eu acasă și o să stau degeaba. În capul meu (așa cum se întâmplă mereu) a sta degeaba e mult mai bine decât a sta cu un teanc de hârtii în față, cu grijă că nu trec nu știu ce examen sau că trebuie să predau nu știu care portofoliu. Dar când ajung practic să stau degeaba, mi se face dor de zilele ocupate, când aveam atâtea de făcut, încât ajungeam să nu fac nimic din ce-mi propusesem.

Ideea e foarte simplă, din punctul meu de vedere. Statul aiurea e mai dulce când știi că ai ceva de făcut. Așa, când ți se dau pe tavă câteva săptămâni de genul, parcă nu mai au niciun farmec. E doar o opinie.

Și, printre altele, am început o carte foarte bună. Lolita e numele ei. La o primă vedere, poate părea bolnavă, greu de citit și nerecomandată celor mai slabi de înger. În genere, mă aflu printre cei care citesc romane mai puțin accesibile și nu atât de plăcute de majoritatea. E pur și simplu o chestie de gust. Dar, pentru orice eventualitate, Lolita de Vladimir Nabokov merită citită.

În materie de muzică ar fi multe recomandări, dar cel mai indicat ar fi să fac o postare separată în care să prezint ce am mai găsit prin colțurile nebănuite ale Youtube-ului și nu numai.

Și posibil să postez mai des de acum, vacanță fiind.