Cred că trebuie să încep prin a preciza că acest post reprezintă o provocare pe care trebuie să o duc la îndeplinire. De obicei, fie că îmi convin, fie că nu, provocările le duc la bun sfârşit. O să sar peste detaliile inutile. Ideea e că trebuie, conform provocării, să scriu o postare pe blog, alegând o temă dintre următoarele 3 :
- povestea mea ideală de dragoste.
- despre cea mai bună prietenă a mea, modul în care aş vrea eu să fie pe lângă felul în care e deja.
- despre un talent pe care aş vrea să-l fructific sau să-l dezvolt + argumente.
Era evident că prima variantă sare din schemă imediat şi fără să mă gândesc de două ori. Au rămas ultimele două, la care aş avea ce scrie. Dar cred că o să mă axez strict pe ultima opţiune.
Dintre toate talentele mele (oricum puţine la număr), mi-aş dori să fructific mai tare abilitatea mea de a cânta. Din voce. Ce-i drept, până acum nu am cântat pentru un public foarte mare. Doar în perioada în care am făcut parte din corul şcolii am avut parte de un număr mai mare de ascultători. Singură însă, de capul meu, nu am cântat niciodată. Sau de foarte puţine ori. Deşi prin casă cânt oricând îmi vine.
Cu siguranţă nu vreau să fac o carieră din aşa ceva. Nu vreau să fiu cunoscută, faimoasă sau chestii de genul ăsta. Mi-ar ajunge doar să-mi perfecţionez vocea şi să ajung să cânt melodii care momentan nu-mi sunt accesibile. Doar pentru mine, pentru satisfacţia mea.
De asemenea, mi-ar face plăcere să ştiu să cânt la chitară. Nu să o zdrăngănesc, cum fac de câteva luni. Să fiu în stare să cânt bine la ea. Sau măcar mediocru. Ar fi o realizare destul de mare pentru mine. Mai pot adăuga la capitolul talente pe care aş vrea să le am şi capacitatea de a vorbi fără mari emoţii în faţa unui public relativ mare. Fără să mi se înmoaie picioarele şi să fiu la un pas de leşin, cum mi se întâmplă acum. Deci săa am talent oratoric şi poate mai multă încredere în mine. Un strop măcar.
Şi cam asta ar fi. Dar nu e tot ce vroiam să scriu azi. Ar mai fi o chestiune destul de importantă. Încă o provocare. De astă dată personală.
Azi dimineaţă (dimineaţă însemnând la mine ora 12 după-amiaza) mi s-a năzărit mie o idee genială (cum altfel?). Am vorbit eu într-un articol precedent despre faptul că mi-a fost greu o zi fără Internet. Hmm. Am vrut să duc suferinţa mea la un nivel mai ridicat şi mi-am propus ca de azi să stau departe de calculator şi să văd cât pot rezista în maniera asta.
Nu ştiu pentru voi cât de greu ar fi, dar ştiu că pentru mine o să fie o experienţă interesantă. În plus, o să am timp să fac alte lucruri care trebuiesc făcute şi pe care le amân din cauză că petrec prea mult timp în faţa calculatorului. Deci, în principiu, o să fie bine.
De aia nu ştiu când voi reveni. Sper nu prea curând. Sper să mă ajute încăpăţânarea de care se spune că un leu dă dovadă în cele mai multe dintre situaţii.
Şi acum muzică.
Şi ceva mai liniştit :