A trecut multă vreme de când nu m-am mai așezat în fața laptopului cu gândul de a scrie ceva pe blog, cu gândul de a împărtăși gândurile mele cu ceilalți. Nu știu, înainte îmi era atât de ușor, îmi jucau degetele pe tastatură de nici mie nu-mi venea a crede ce repede ieșeau cuvinte, fraze, paragrafe, postări întregi.
A venit o vreme, însă, în care mintea mea e de-a valma. Nu e vorba de timp aici sau, mai exact, de lipsa lui. Nu. În ciuda perioadei ăsteia de sesiune, tot aș fi avut timp să scriu câte ceva, dacă aș fi simțit nevoia. Așa că nu-mi rămâne decât să ghicesc că de vină pentru starea mea de acum e dezordinea în care se află gândurile mele. Probabil că sună clișeic. Sau pompos. Sau exagerat. Dar sigur nu e. Știu eu că nu e.
Tocmai ies dintr-o perioadă solicitantă psihic (din nou, nu mă refer strict la sesiune), care m-a stors de orice urmă de rațiune sau luciditate. Mă simt rău, ca să o zic pe aia dreaptă.
De aia am de gând să fac același lucru ca Epro. De altfel, văzând ce a scris el, am simțit nevoia de a scrie treaba de mai sus. O să continui să lipsesc de aici. E mai bine. Cred.