Zilele Vasluiului - Ziua 2.

Aseară s-a consumat a doua parte din trilogia Zilele Vasluiului - 2011.

De data asta au cântat Mandinga, DJ Project şi Iris.

O să îmi expun părerea despre cele petrecute pe rând.

Mandinga. Mi-a plăcut. Oamenii ştiu să facă spectacol şi s-a văzut asta aseară. Chiar dacă nu prea am ştiut versurile melodiilor pe care le-au cântat, am rămas plăcut impresionată de ce au făcut pe scenă. Un plus pentru momentul cu "Puşca şi cureaua lată", care a făcut deliciul tuturor, fără nicio îndoială. Un alt plus pentru faptul că  s-a cântat live pe tot parcursul concertului. Şi s-a cântat foarte bine. În schimb, ca să fiu cârcotaşă din nou, era bine dacă lăsau coverurile deoparte şi cântau numai melodii de-ale lor. Au destule.

DJ Project. De asemenea, au fost o surpriză plăcută. Nu sunt fan al genului pe care îl cântă, însă m-am trezit fredonând melodii de-ale lor. Vocea Giuliei sună bine live, plus că am apreciat că nu s-a dezbrăcat chiar de tot pe scenă, ca alte soliste. Iată că se poate. Per total, a fost ok, din punctul meu de vedere.

Iris. Iris a mai venit la Vaslui şi cu altă ocazie, tot la Zilele Vasluiului. Atunci eram ceva mai mică şi nu am dat o atenţie deosebită concertului. De data asta, însă, am avut aşteptări mari de la concert. Aşteptări care s-au dovedit exagerate. Trupa a cântat ca de obicei, adică extraordinar, chiar dacă pe alocuri vocea lui Cristian Minculescu nu se auzea destul de clar încât să înţeleg şi versurile. 

Ştiu că e posibil să-mi atrag antipatii în urma a ce urmează să spun, însă trebuie să recunosc faptul că atmosfera nu a fost una propice unui concert Iris. E drept că nu a fost decât o prestaţie la zilele unui oraş, dar oricum, ce am văzut nu prea m-a încântat. Ce vreau eu să spun e că publicul care altminteri te-ar denigra dacă ai zice că asculţi muzică rock, tocmai publicul ăsta se zbânţuia pe ritmuri ciudate şi făcea în continuu semne specifice stilului ăsta muzical, dorind să atragă atenţia sau să pară interesant. Altfel nu-mi explic acest tip de manifestare.

Pe de altă parte, mi-a plăcut Kashmir, al celor de la Led Zeppelin, interpretată ca un omagiu adus lui Robert Plant, care şi-a serbat ieri ziua de naştere. Un alt moment frumos a fost ultima melodie, respectiv Floare de Iris, pe acordurile căreia a cântat toată lumea. Superb. Absolut superb. 

În altă ordine de idei, am fost împinsă, ghiontită, călcată, stropită cu suc şi apă, mi s-a cântat în ureche (nu în sensul romantic al gestului), mi s-a ţipat în ureche, chiar mi s-a fluierat în ureche. Dar măcar am reuşit să-i văd (din nou) pe cei de la Iris live. 

În seara asta e muzică populară. Or să se încingă hore, sârbe şi învârtite de numa-numa. Plus focuri de artificii, pe care, nu ştiu de ce, le aşteptam aseară. 

Zilele Vasluiului - Ziua 1.

În perioada 19-21 august au loc Zilele Vasluiului. Dar asta - dacă eşti vasluian - ştiai deja. Ei bine, aseară a avut loc primul din cele 3 concerte suţinute în zona ştrandului municipal. Au cântat Alex Velea şi Smiley, cei doi fiind cap de afiş. 

Părerea mea, per total, e bună. Mi-a plăcut mult prestaţia lui Smiley, care a dat dovadă maximă de profesionalism şi a cântat în totalitate live, cu band cu tot. Mă aşteptam să facă atmosferă, dar prestaţia lui de aseară a fost peste orice aşteptări. Sper doar că şi el s-a simţit bine la noi, cum şi noi ne-am simţit bine în prezenţa lui. Orice alt comentariu e de prisos.

Cât despre Alex Velea, părerile sunt împărţite. Tind să-i aprob pe cei care susţin că se putea mult, mult mai bine. În sensul că nici nu a cântat live în totalitate (adică mai deloc), nici măcar nu şi-a cântat toate melodiile, preferând să facă coveruri după alte melodii celebre. În fine. Se pare că a contat foarte tare prezenţa publicului feminin extrem de tânăr, care a apreciat momentul lui (cu tot cu muşchii din dotare), dar şi prezenţa publicului masculin mai mult sau mai puţin tânăr, care a apreciat momentul dansatoarelor. 

Oricum, lumea s-a simţit bine aseară. Cel puţin eu asta am văzut şi simţit.

Urmează Iris, Mandinga şi DJ Project în seara asta. Consider inspirată alegerea organizatorilor de a-i plasa pe cei de la Iris între Mandinga şi DJ Project. Cred că şi-au dat seama că dacă bagă Iris la început sau final, lumea fie o să vină după momentul lor, fie o să plece înainte de momentul lor. Aşa s-a întâmplat anul trecut cu Bere Gratis şi mare păcat a fost. Cei care au plecat au pierdut un concert extraordinar despre care nu am decât cuvinte de laudă.

Aşadar, revin mâine cu reacţii despre a doua seară.

P.S : The MOOod au lansat videoclip nou. Încă de pe 16. Abia azi am aflat. E primul lor videoclip, iar mie îmi place. Plus că rămân la aprecierea mea cum că solistul are un accent genial.
P.S. : Dacă n-am mai spus-o de 1000 de ori, sunt români.

Vanity.

L.E. : Începând de azi, în partea dreaptă a paginii principale va exista o rubrică în care voi recomanda săptămânal câte o trupă românească foarte bună. În felul ăsta îmi arăt suportul faţă de artiştii talentaţi din ţara noastră, dar nebăgaţi în seamă.

Tocmai am primit un mail în care e anunţată lansarea unui nou single Grimus. Yeey! Aştept de ceva vreme melodia asta, având în vedere că Grimus a devenit de vreun an de zile trupa mea de suflet din România. Oricum, pe lângă mail e ataşat şi un teaser de 1:10 minute care nu face decât să mă scoată din sărite, asta pentru că sună foarte bine! 

Acum trebuie să stau cu urechile ciulite pe Guerilla ca să apuc să aud melodia în întregime și sper din tot sufletul să nu rămân dezamăgită. Am mari aşteptări, la cum sună treimea asta de melodie. 

Și ca să nu fi deschis un post aiurea doar pentru câteva secunde dintr-o melodie, am mai jos o surpriză extrem de plăcută. O melodie care sună foarte bine și care este ... tanam! românească. Mulţumiri lui Stamorello pentru recomandarea asta pe care o pasez și eu mai departe. Audiţie plăcută!

Despre muzică, iar.

    Deși la început s-a vrut a fi un blog în care să predomine cuvintele, se pare că în ultima vreme a devenit 75% muzical. Și asta pentru că sunt dependentă de muzică. Nu îmi imaginez viața fără muzică și de aia i-am acordat un loc special în cadrul blogului. Dacă la început era vorba de câte o recomandare la fiecare postare sau de câte un articol răzleț cu ce mai ascult eu, în ultima vreme, articolele mele au devenit totalmente muzicale.

    M-am bucurat să aud că cei care îmi citesc/ascultă blogul sunt plăcut impresionați de melodiile pe care le recomand. Nu e o noutate că împart melodii cu toată lumea care mi le cere, iar uneori am reușit chiar să schimb sau să diversific gusturi prin recomandările mele. Asta mă bucură nespus.

    Am făcut introducerea asta lungă doar ca să ajung să ating un subiect despre care promit de ceva vreme că o să scriu, dar fie nu găsesc timpul, fie nu am resursele necesare scrierii unui astfel de articol, fie pur și simplu uit. Am mai discutat - pare-mi-se - despre asta acum doi ani, însă de atunci s-au schimbat - mai mult sau mai puțin - lucrurile.

    Fie că e vorba de radio, fie că e vorba de TV, în mass-media românească se promovează (și-mi pare rău că trebuie să o spun) muzică trasă la xerox. Alt termen nu găsesc pentru melodiile cu beat similar, care se succed și îți dau vaga impresie că sunt una și aceeași melodie. La început a fost ok. Însă de la o vreme mi-a ajuns până în gât.

    Ascult muzică din asta, comercială, să-i zicem. Sunt câteva melodii care îmi plac și pe care le ascult fără să strâmb din nas sau să schimb canalul TV/postul radio. Cu toate astea, ce e prea mult, e prea mult. Muzica pop-corn e mult prea difuzată, trebuie recunoscut. Și aud poate tot atât de des că ”asta ascultă publicul, asa îi dăm, cu muzică din asta ai succes, muzică din asta produci”. Dar nimănui nu-i pasă - în aparență - de faptul că muzica asta s-a depărtat de termenul de artă. Muzica ar trebui să fie o artă, ar trebui să necesite nițel talent și multă dăruire. Acum, muzica e o afacere, iar dacă e și pop-corn, e cu atât mai profitabilă.

    În România e multă muzică bună pe care încerc să o promovez în limita posibilităților. Asta pentru că nu toți artiștii care fac treabă de calitate sunt la fel de cunoscuți pe cât ar trebui. Pot să enumăr câțiva : Grimus, byron, The MOOod, The Amsterdams, Toulouse Lautrec, Snails, Alternosfera, Cuantune, Tiptil, Electric Fence, Butterflies in my stomach, Sophisticated Lemons, The Mono Jacks și lista se extinde mult. Genurile muzicale sunt variate, de la alternativ la dnb și chiar jazz. E câte ceva pentru fiecare și sunt sigură că trupele astea ar prinde tare bine la public. Cu o singură condiție : să și ajungă la el. Îmi pare rău să aud spunându-se despre trupele noastre bune ”Eu nu înțeleg ce mai caută în România, la cât de bine sună”. Poate dacă ar fi mai mediatizate, nu aș mai fi nevoită să aud așa ceva. E timpul să ascultăm și altceva înafară de muzică de club, să ne diversificăm gusturile, să fim deschiși la nou, să sprijinim talentele adevărate.

    În așteptarea minunii, eu o să continui să recomand muzică, românească și nu numai și sper ca astfel să deschid ochii și altora cu privire la fața nevăzută a muzicii românești. Muzica în România nu înseamnă numai bumți-bumți. Înseamnă mult mai mult, dar trebuie să știi unde să cauți și vei găsi multă ”marfă” de calitate.

    Nu în ultimul rând, pentru muzică de calitate, recomand din nou Radio Guerilla. Sincere felicitări pentru faptul că promovează trupe tinere și promițătoare și astfel aud și alții de ele.

O scurtă aducere aminte:
Tiptil - Spune-mi
   
Sophisticated Lemons - On My Own
   
Byron - A Peaceful Mind
   
The MOOoD - Back in the shop
   

P.S. : Contul meu de Facebook e închis. Nu în adevăratul sens al cuvântului pentru că nu-mi permiteam să las o harababură în urma mea. Dar de data asta e pe bune.

De pe vena.ro.

Dupa ce concediul s-a terminat, iata ca acum majoritatea dintre noi se gandeste cum sa mai faca un ban. De multe ori multi joaca la loto, de aceea stiu ca aveti nevoie de rezultate loto 6 din 49  pentru a vedea daca biletul d-vs este castigator. In cele mai multe cazuri premiul se aduna de la o saptamana la alta iar atunci cand acesta devine cu adevarat mare poate fi castigat de 1 sau de mai multe persoane.

Rezultate la loto 6 din 49, Noroc, Joker dar si SuperLoto 5 din 40 iti pot aduce premii de milioane nu trebuie decat sa te prezinti la o agentie Loto, sa cumperi 1 bilet, iar daca acesta este castigator, atunci doar tu esti marele castigator.

Pentru a vedea cum o sa va mearga cu sanatatea si mai ales banii, incearca sa urmaresti care este al tau horoscop zilnic, doar in acest fel poti afla daca merita sau nu sa joci la Loto. Am incercat de multe ori sa joc la loto, dar nu a fost chiar ziua mea norocoasa. Acum cand am castigat o suma am decis sa ma duc intr-o mica vacanta prin Cluj Napoca, de aceea am incercat sa vad care este vremea in Cluj Napoca. Doar in acest fel pot afla cum trebuie sa ma echipez si care sunt lucrurile de care am nevoie in scurta mea vacanta.

I`m back!

Pentru că, după cum spuneam într-o postare anterioară, calculatorul meu dădea rateuri și nu puteam să urmăresc niciun clip pe Youtube, am rămas în urmă cu muzica. Dar de ieri am revenit! Am revenit și am câteva recomandări foarte interesante. Și aici nu mă refer doar la muzică, ci și la cărți.

Pentru început, țin neapărat să recomand 2 melodii noi aparținând a două trupe românești tinere și foarte bune. Prima este Cuantune, despre care am vorbit acum ceva vreme. Ei bine, de curând ei au scos o melodie nouă, în care nu se dezic de stilul muzical care i-a caracterizat până acum, respectiv nu jazz. Începe să-mi placă stilul ăsta. Asta e :

Următoarea pe listă e noua melodie a celor de la Les Elephants Bizarres, intitulată Smile. După câteva tachinări a.k.a. teasere, a venit vremea să urmărim noul clip, care e - hmm... - bizar. De la o trupă de genul ăsta nu m-aș fi așteptat la un astfel de clip. Dar treacă, melodia e drăguță.

Și ar mai fi o melodie mai puțin cunoscută de-a lor, a cărui videoclip e mai a cătării. The Boys.

Plecând de pe plaiurile mioritice, am dat recent de o trupă britanică de care am rămas plăcut surprinsă. Se numește Ivyrise, iar melodia pe care o prezint acum e Line Up The Stars. Îmi pare rău că nu i-am văzut la televizor, ci am auzit întâmplător de ei.

În altă ordine de idei, sunt pe punctul de a termina de citit o carte bună, asupra căreia am avut unele dubii înainte de a o deschide pentru prima dată. ”Pânza de păianjen” de Cella Serghi e frumoasă, ușor de citit și te lasă cu multe semne de întrebare. Cel puțin, așa s-a întâmplat în cazul meu. Mi-a luat câteva zile bune s-o citesc, dar s-a meritat. Și cu tot scepticismul meu în ceea ce privește beletristica românească, recomand cartea asta.

În linii mari, ideea e că gata cu problemele legate de calculator și muzică. A fost o perioadă în care muzica mi-a fost dată, în mare parte, de televizor și clar nu mai vreau să trec prin asta. Industria muzicală românească e de nașpa. Aia care se aude toată ziua la televizor. Muzica pop-corn, să fiu mai exactă. Și tot ziceam eu la un moment dat că voi posta ceva despre industria muzicală actuală, nu neapărat românească. Ei, e pe vine. ;)

Până atunci, numai bine!