Primul blogmeet oficial.

Ieri a avut loc primul blogmeet oficial al nostru, al ăstora din Vaslui.
Şi dacă Iusti a expus datele generale despre mult aşteptata întâlnire, m-am gândit să fac o scurtă recenzie din punctul meu de vedere. O foarte scurtă recenzie, chiar.

La prima încercare, ceea ce se voia a fi un blogmeet a fost un semi-fiasco, întrucât numai 3 blogăraşi au fost de faţă. Printre ăia nu m-am numărat, din păcate. Aşa că Iusti şi Bobo au sperat ca măcar a doua oară să ne mobilizăm şi să fim mai mulţi. Şi le-a ieşit.

De această a doua dată am fost în jur de 12 bloggeri din Vaslui.
Din varii motive, eu, sora mea (Ale) şi Ralu am ajuns cu 10 minute mai devreme, aşa că noi i-am întâmpinat pe toţi ceilalţi.

Pe scurt, îmi pare rău că nu am fost mai comunicativă, în sensul că fiind prima întâlnire şi neştiindu-i pe majoritatea de acolo, am avut unele reţineri în a deschide gura şi a spune ceva constructiv. De obicei aşa sunt, adică tac, îi ascult pe ceilalţi, îmi fac o părere şi apoi intervin. Pe de altă parte, m-a bucurat foarte tare iniţiativa pe care îmi doresc din tot sufletul să o ducem la bun sfârşit. Mi-a plăcut că am râs, că am făcut un pas în a ne cunoaşte mai bine, că oamenii pe care am început a-i cunoaşte sunt amuzanţi, sociabili şi puşi pe fapte mari, într-un fel sau altul.

De la următoarea întâlnire am aşteptări ceva mai mari. Dar bine, de îndeplinirea acestor aşteptări depinde fiecare, deci ce va fi vom vedea atunci şi acolo.

Fără nicio legătură cu ce am scris mai devreme, azi îmi place :

În derivă.

Nu, nu e vorba de mine. Deşi se poate spune cu uşurinţă şi despre mine că sunt în derivă zilele astea, ca să nu zic săptămânile astea.
Dar acum, aici, nu e vorba de mine când zic "În derivă". E vorba despre altceva. E vorba de cu totul şi cu totul altceva.

Să vă scot puţin din ceaţă.
Poate unii dintre voi ştiu, poate nu. Nu garantez.
Se anunţa cu surle şi trâmbiţe pe la sfârşitul anului trecut premiera unui nou serial de televiziune, în format original, pentru HBO România. Era vorba de "În derivă", da. Deşi formatul se vrea a fi original, el urmăreşte foarte fidel serialul-mamă din Israel şi ulterior SUA. Practic, personajele sunt la fel conturate, au aceleaşi probleme şi acţiunea ia mai mult sau mai puţin aceleaşi turnuri ca în celelalte două variante. Adaptarea constă în numele personajelor sau locaţiilor.
Despre ce e vorba e o poveste lungă pe care nu am de gând să o înşir aici. Nu are rost, din moment ce după o scurtă căutare pe Google găseşti tot ce vrei.
Aşadar, m-am pus pe urmărit serialul. Online, pentru că altfel nu am cum. Şi mi-a plăcut, deşi la un amărât de episod de maxim 30 de minute stau 15 minute numai ca să se încarce. Trecem peste!
Nici nu ştiu dacă să mă bucur sau nu. Bun, e românesc, dar e preluat din alte părţi şi practic tradus pe înţelesul nostru. Mai nimic original.
În schimb, jocul actoricesc e impecabil. Şi asta e foarte important. Marcel Iureş (personajul principal) face un rol bun, curat, aşa cum ne-a obişnuit.

Deocamdată, din încâlcitura de nedescâlcit a sinapselor neuronilor pe care cu mândrie îi deţin, atât a ieşit.
În ultimul timp sunt din ce în ce mai distrasă, mai ocupată, mai nervoasă, mai irascibilă, mai enervantă. Şi tot în ultimul timp, ascult asta :

Revelion - pe scurt.

Iată-mă în deja a doua zi a anului 2011, încă aici, încă postând, încă revoltându-mă. Sper eu că seara trecută a fost frumoasă pentru voi, sper că v-aţi distrat alături de cei dragi şi că aţi trecut în noul an fără datorii şi cu bani în buzunar.
Am avut "norocul" să fiu prinsă de 2011 cu datorii şi fără nici măcar 10 bani în buzunar. Deşi de obicei nu sunt superstiţioasă şi nu sunt adepta unor astfel de credinţe, am o urmă de dorinţă ca ceea ce trebuia să fac şi nu am făcut la cumpăna dintre ani să nu cumva să-mi dăuneze.
Pe lângă alte sentimente care m-au acompaniat seara trecută, s-a numărat şi dezamăgirea, vorba fie între noi. Motivul prefer să îl ţin pentru mine.

În altă ordine de idei, am mai aruncat câte un ochi şi pe la televizor, să-mi hrănesc flămânda curiozitate. Şi mai bine o lăsam să flămânzească... Maneaua e la putere, clar. În România trăim în era manelelor. Pe Pro TV, pe Naţional TV sau pe Antena. Doar 3 exemple din puzderia de programe cu emisiuni speciale de revelion care au ales să promoveze manelele. Pe lângă alte genuri muzicale, evident.
Şi nu neg că da, maneaua se cere, oricâţi s-ar revolta şi s-ar declara dezgustaţi. Da, maneaua se cere şi de aia televiziunile pe care le-am fi considerat altminteri ca având o oarecare seriozitate, au difuzat manele ca piesă de reistenţă. De altfel, sunt de acord că dacă maneaua nu s-ar asculta, nu s-ar mai difuza atât de des pe la sărbători şi evenimente şi emisiuni. Televiziunile vor audienţe mari, maneaua aduce audienţe mari = au circumstanţe atenuante.

Totodată, am văzut în reluare astăzi şi câteva numere de comedie ale unor actori îndragiţi, gen Nae şi Vasile sau Romică şi Cornel sau Alexandru Arşinel şi Stela Popescu, momente care aduc cel puţin un zâmbet în colţul gurii.

Deşi s-a discutat mult pe tema asta, selecţia naţională a Eurovisionului a fost frumos organizată, din punctul meu de vedere. Rămân la opinia că seara de Revelion nu a fost cea mai fericită alegere pentru desfăşurarea unui concurs de o astfel de anvergură, având în vedere faptul că într-o seară ca asta liniile telefonice sunt foarte ocupate şi se blochează des, dar şi concurenţa celorlalte televiziuni este extrem de ridicată.
Din păcate, calitatea melodiilor a fost destul de scăzută. Deşi nu am reuşit să le ascult pe toate, acelea pe care le-am ascultat lasă mult de dorit, încât mă întreb pe ce bază au ajuns în finală.
Câştigători au fost desemnaţi cei de la Hotel FM. Iată nişte oameni care o să-şi aducă aminte cu mare, mare satisfacţie de seara asta.
Melodia nu e deosebită, dar cred că merita să câştige, la ce competiţie a avut...



Şi dacă printre competitori s-a aflat şi Laurenţiu Cazan, mi-am adus instantaneu aminte de o melodie de-a lui, singura pe care o ştiu, o melodie care îmi place foarte tare şi pe care v-o amintesc şi vouă.