Dance Benefit.

Cuvintele sunt de prisos. Daca esti din Vaslui, fii acolo pe 7 martie si da-i o mana de ajutor lui Alexandru. :)

Back.

Mi-a fost dor sa postez aici, sincer vorbind.
In ultimul timp am stat mai mult pe myopera si nu am mai gasit jumatate de ora ca sa mai pun muzica sau ca sa mai insir 2-3 cuvinte pe aici. Dar acesta a fost un caz singular, fara indoiala.
De acum promit sa vin cu forte proaspete, cu idei noi, cu muzica buna si cu ganduri numai de bine. Mai ales ca vine primavara. :x

Azi tocmai am aflat ca sambata asta merg pe stadion, la meci. Ce bucurie pe capul meu! Nu mai mersesem de mult timp si chiar imi era dor de galagia aia imensa, de fluieraturile adresate arbitrilor, ba chiar si de injuraturile pe banda rulanta scoase de oameni la care nici nu te-ai fi asteptat.
Cert e ca abia astept sa merg. Sa comentez, sa ma agit, sa tip, sa ma contrazic, sa sparg seminte, sa ma lupt pentru un loc pe scaun, loc pe care l-am platit in prealabil, si alte activitati similare nespecifice unei fete. :)

Pe scurt, perioada in care nu am mai dat pe aici a fost destul de... aiurea, ca sa fiu ingaduitoare.
Am fost racita, am dat 2 lucrari neanuntate, corpul meu a inceput sa sufere de la atata oboseala. Deci am avut si zile mai bune.
Dar important e ca am scapat de momentele alea grele si acum ma simt bine si in verva.

Intre timp, am gasit multe gadiliciuri dragute care mi-au atras atentia. Mi-ar lua o vesnicie sa le expun pe toate. Poate mai trageti un ochi aici. Gusturile sunt cam aceleasi. (Surori. Se explica.)

Dar mai sunt si melodii care au fost omise, deci in urmatoarele zile voi avea ce posta, spre bucuria mea. :d
Din ciclul "muzica numai buna de ascultat", azi prezint : Alexandrina Hristov - Om de lut. Melodie care se preteaza unei anumite stari de spirit. Sper ca o aveti la voi si, astfel, sa va placa melodia.

Entends-tu le monde?

Observ ca postarea trecuta nu a fost prea gustata de nimeni.
Verdict : Prea multi indragostiti imi citesc blogul.
Nu zic ca asta e un lucru rau. Ba dimpotriva. E bine ca lumea sa iubeasca, sa fie fericita si iubita, iar eu sa-mi vad linistita de treburile mele fara sa simt macar un strop din marea asta de iubire in care se scalda majoritatea celor pe care ii cunosc.
Dragostea e un lucru minunat. Cand o simti.
Pentru mine nu e chiar atat de importanta. Momentan. Am zis!

Asa. Mai departe in frumoasa emisiune. [Ca sa-l citez pe maestrul Badea la care ma uit in timp ce scriu]. Ajung la un lucru mult mai important pentru mine. Muzica. Ce altceva?

Azi e o melodie in franceza. (Limba care nu e chiar pe gustul meu, ca sa ma exprim dragut.)
La un anumit moment din viata mea ar fi trebuit sa o cant, dar a intervenit o problema si nu a mai fost nevoie. Slava Domnului. Nu destul ma fac de ras in fiecare zi. Atat imi mai trebuia. :d

Cu toate astea, imi place foarte mult. Foarte, foarte mult. La cata franceza imi stiu creierii, am reusit sa inteleg mesajul aproximativ al piesei, care e foarte dragut si trebuie sa recunosc ca suna foarte bine piesa pe franceza. Plus ca interpreta face toti banii.

Gata. asta a fost tot. Ati scapat usor de mine de data asta pentru ca e tarziu si mai este putin din Badea. Poate reusesc sa mai prind cateva minute.

Numai bine!;)

Americanizarea sau Anti-Valentine's Day.

Si iata ca maine vine mult asteptata zi de Sfantul Valentin, preluata de romanasii nostrii de la americani drept "Ziua Indragostitilor". Mai nou, in ultimii ani, s-a cam uitat de Dragobete, de Ziua Indragostitilor tipic romaneasca. Mentalitatea romanului in cazul asta e ceva de genul : "Hai, frate, sa luam si noi Halloween-ul, si Valentine's Day si toate sarbatorile posibile si imposibile ale americanilor si sa le romanizam, ca sa fim si noi tari ca americanii!"

Pariu ca daca iei un tanar de 17-20 de ani si il intrebi cand sunt Dragobetele, da din umeri nedumerit, dar de Valentine's Day stie cu siguranta. Prostie tipic romaneasca. Nu stim sa ne impunem sarbatorile nici la noi in tara, d-apoi in alte tari. :-j Tare destepti americanii astia... cum de reusesc sa ii prosteasca pe prosti.

Si iata de ce urasc eu ziua asta atat de tare:
1. Pentru ca nu e sarbatoare romaneasca. E preluata de la americani si asta ma scoate din sarite.
2. Nu ai nevoie de o zi pe an in care sa-ti zici ca il iubesti pe cel drag. Te duci si mai dai bani si pe cadouri, obisnuinta care mie mi se pare inutila.
3. De ce Valentine's Day si nu Dragobetele?
4. Se iveste din ziua asta o adevarata oportunitate pentru comercializanti de a face niste banuti. E deja o sarbatoare mai degraba comerciala, decat simbolica.

Suntem intr-un intens proces de americanizare. Folosim cuvinte in engleza atunci cand putem sa le folosim pe cele in romana. Cred ca Romania o sa devina o America mai mica si muuuult mai saraca. Cam incolo ne ducem noi. Si asta si vrem, fie ca recunoastem sau nu.

Singurul lucru pe care il regret este ca nu stau in Bucuresti. As fi mers 100% la unul dintre concertele Anti Valentine's Day, devenite deja o traditie anuala in randul celor ca mine. In cadrul concertelor vor canta trupe precum : Zob, E.M.I.L., Pistol Cu Capse, Chester sau Tapinarii.
Salut ideea lor si chiar o sustin. Pacat ca nu pot fi si eu acolo. Odata si odata tot ajung si eu.

Si ca sa nu treaca postare fara muzica, melodia urmatoare este una dintre preferatele mele. Desi e mai veche, descrie perfect ceea ce se intampla in Romania zilelor noastre. Sper sa va placa si sa ma judecati daca nu sunteti de acord cu mine. Asta e parerea mea si sunt capabila sa mi-o sustin in orice circumstanta.


Asculta mai multe audio Muzica

Happy Tree Friends.

Poate ati auzit, poate nu ati auzit de Happy Tree Friends. Niste maimutoi (desene animate) care trec in fiecare episod printr-o intamplare din care ies sifonati (adica plini de sange, cu membrele taiate sau creierii scosi).
Poate unii, atunci cand vad desenele astea, simt cum mancarea vrea sa faca binecunoscuta cale intoarsa si sa revina de unde a plecat, dar mie mi se par chiar draguti si sunt cateva faze care chiar ma amuza (plus ca melodia de inceput e super, dar ajunge la un moment dat sa te plictiseasca).

Recunosc, rusine mie! Nu stiam cum e serialul, desi dadusem de clipulete de vreo cateva ori pe youtube, insa din lipsa de interes nu m-am obosit sa dau play. De vina e mult-prea-statatorul la calculator, varul meu.

M-a intrebat de Happy Tree Friends, am dat nedumerita din umeri, mi-a aratat un episod, mi-a placut, am mai urmarit vreo 10 episoade in ziua aia, apoi o perioada am uitat de ei, azi mi-am adus iar aminte si vi-i prezint si voua in cazul in care nu ii stiati.

Va avertizez ca unora nu le va cadea bine la stomac, deci daca sunteti mai sensibili din fire, cautati alt blog pe care sa il cititi.
Pentru cei putini care au mai ramas, pregatiti-va sa urmariti un episod din Happy Tree Friends in care personajul principal este iubirea. (Ca tot vine Valentine's.)

Titlu de postare.

Fac eu ce fac si inspiratia ma loveste cand mi-e viata mai draga.
Pun deoparte faptul ca maine merg la scoala si incep sa scriu din nou.
Ma rog, scris e mult spus. Mai degraba holbat la taste pe intuneric si tastat pe niste butoane patrate inscriptionate fiecare cu cate o litera. Da, mai bine asa.

De data asta, scopul holbatului si tastatului este unul - cum altfel - muzical.
E deja o traditie ca muzica imi controleaza fiecare miscare, imi sopteste ce sa spun, cum sa reactionez in anumite situatii, ma ajuta sa ma apropii de multe persoane. Muzica e un gadilici placut care nu numai ca imi inunda saracele urechi/timpane/nicovale/scarite, dar ii enerveaza si pe cei care vor sa transmita un mesaj persoanei mele, dar nu reusesc din cauza volumul - ce-i drept - cam ridicat al gadiliciului.

Despre muzica s-a tot vorbit. Numai eu am vorbit de cel putin 10 ori, dar ce sa-i faci? Defect profesional. Incerc sa ma tratez, dar nu prea merge. Muzica asta, bat-o vina! Daca trece o zi fara sa am muzica in urechi, ma simt ca un dependent de narcotice sau de alcool care nu a reusit sa faca rost de "cele necesare" la timpul potrivit, si evident ca nu se simte ca in Rai.
E greu de explicat si poate ca multi trec prin asta, dar - ca de obicei - ma vad unica persoana din tot Universul in situatia asta.

Acum ma simt bine. Ba chiar foarte bine, avand in vedere ora la care postez si melodia pe care o ascult. Una de plans. Sau de stat si meditat si adus aminte momentele bune si frumoase din viata. Mai ales ca vine Valentine's Day. Gluma aceea americana numita Valentine's Day. (Despre asta intr-un post viitor. Am zis!)

Asa, deci da.
Acum urmeaza ghici ce?
Urmeaza o bucata de gadilici placut (sau neplacut, depinde) care sa inunde fiintele voastre plapande, sa le rascoleasca sau sa le enerveze. Sau poate sa le faca sa caute motive de plans.
Hai, gata! Sa ascultam.

Pot doar sa sper ca nu va apucati de plans. :D

Cuvinte...

Aseara m-am lasat dusa de val si am scris mult, poate prea mult despre un subiect pe care am inteles abia apoi ca nu il inteleg si - prin urmare - nu are rost sa vorbesc pe marginea lui. Am avut si tentativa de a-mi publica gandurile. Bine ca m-am oprit la timp.

Am vrut sa scriu ceva despre viata. Despre intrebarile fundamentale care ne conduc viata. Si am scris, si am scris, si am scris. Si se facuse deja tarziu si cuvintele parca se tastau singure, fara ca macar eu sa-mi dau acordul. Si la final, am citit. Mi se parea ca nu ma caracterizeaza deloc ceea ce statea scris acolo.

Stiu bine ca Dumnezeu nu mi-a dat calitati de mare scriitor. Nu stiu sa scriu frumos, filosofic, sa fac cuvintele sa sune melodios atunci cand cineva le citeste. Nu am fost pe placul celor care doreau sa auda inflorituri si cuvinte asezate intortocheat. I-am dezamagit pe aceia care credeau ca in mine zace un talent de scriitor. Ieri am aflat ca de fiecare data cand incerc sa scriu frumos, esuez lamentabil. Am citit si am recitit postarile mele in care am incercat sa fiu draguta si nu mi-au placut deloc. Poate ca trebuie sa raman cu picioarele pe pamant. Poate ca -in fond- muzica ma defineste mai bine decat o fac cuvintele.

Daca e sa apreciez pe cineva pentru talentul nativ pe care il are de a aseza cuvintele frumos in propozitii, apoi in fraze, texte, compuneri, aceea e sora mea, fiinta pe care uneori o urasc, dar care de cele mai multe ori imi da motive sa o iubesc la nebunie. Iti trebuie un singur text scris de ea ca sa iti dai seama ca e ceva de capul ei. Iubesc felul in care scrie... uneori parca m-ar descrie pe mine, doar ca o face intr-un mod extraordinar de poetic.
Din punctul asta de vedere suntem total opuse.

Cu toate ca nu scriu mereu asa cum s-ar astepta unii, am primit remarci pozitive in mare parte si ma bucur. De aproape un an de zile incerc sa scot ceea ce e mai bun din mine si sa expun aici. Daca am facut bine ce am facut, ramane la latitudinea celor ce citesc.

In fapt, postarea asta e si un fel de "La Multi Ani!" pentru blogul meu, care implineste un an peste cateva zile. Pentru ca duminica nu o sa pot scrie din diverse motive, m-am hotarat sa scriu azi pentru ca acum am timp si inspiratie.

La Multi Ani, draga blog, si iti multumesc enorm pentru ca :

• prin intermediul tau am intalnit oameni noi si interesanti.
• m-ai ajutat sa ma descarc.
• datorita tie am reusit sa recomand muzica buna.
  
• prin ceea ce am scris aici am reusit sa imbunatatesc unele relatii cu cei din jurul meu.

Pentru aceste lucruri si pentru multe altele, iti multumesc!

Melodia care imi place azi e :

banalitati.

Vacanta e aici.
Afara ba ploua, ba ninge.
In camera mea e dezastru.
Cheful de orice a plecat de mult timp.
Ma dor toate incheieturile.
Mi-e frig desi in camera e destul de cald si bine.
Ascult o melodie trista.
Pierd orice joc pe care il incep.
Toate imi ies pe dos.
Am mai scris un episod din Soraina in Wonderland.
Urasc vacantele de o saptamana. Inclusiv asta.
Am citit in 3 saptamani doar 82 de pagini dintr-o carte pe care mi-o doream atat de mult.
Nu mai gasesc niciun film interesant pe care sa il urmaresc.
Totul mi se pare ciudat. :
Am mai scris cate ceva ca sa mai treaca vreo 5 minute din vacanta.
La final, postez o melodie. Melodia aceea trista de care ziceam mai sus.


Asculta mai multe audio Muzica