Guerilla.

Radio Guerilla. Tind să cred că-i cel mai bun radio pe care l-am ascultat, deşi înainte, dimineaţa, în bucătărie, în maşină şi apoi toată ziua auzeam numai Europa FM. Dau şi ăştia muzică bună, dar nu e în totalitate pe gustul meu.
Şi am observat că mai toate melodiile pe care le recomand în ultima vreme se regăsesc în playlist-ul radio-ului ăstuia, Radio Guerilla. Auzisem de foarte mult timp de el, dar nu mi s-a părut că ar fi meritat să-l ascult. Acum sunt de o cu totul altă părere. Ce-i drept, Guerilla nu-i pentru toată lumea, în sensul că dacă îţi place hausăreala, o să-l deteşti fiindcă n-ai să auzi nicio melodie din asta.
În schimb, ai să auzi multe trupe româneşti tinere şi cu potenţial, trupe cunoscute, dar nu extra-comerciale, gen Keane sau Muse, precum şi multe trupe tinere din alte părţi. Au câteva campanii în desfăşurare care mi se potrivesc ca o mănuşă, cum ar fi "Româna de România". Aşa obsedată de scrierea corectă cum sunt eu, mă bucur că am auzit de o asemenea campanie.
Ascult de 2 zile numai Radio Guerilla, şi deja am auzit câteva melodii care îmi sună extrem de bine în urechi.







Şi mai sunt multe, dar momentan nu mi le amintesc.
Oricum, pe lângă astea, am două variante live ale unor melodii pe care le iubesc.





În altă ordine de idei, m-am pripit rău de tot să zic de noroc. Cred, până la urmă, că a fost ceva întâmplător. Lucrurile au luat-o pe făgaşul lor normal.

Cred că am noroc...

...,asta deşi obişnuiam să cred că ghinionul e tot timpul în dreapta mea.
Mi-am dat seama de asta întâi la competenţa lingvistică, unde am nimerit - după cum am mai zis - una dintre cele mai uşoare subiecte (dacă nu cel mai uşor). Ei bine, odată ce am aflat şi rezultatul competenţelor digitale, am început să cred cu tărie chestia asta. Sau se poate să fie numai o întâmplare izolată, cine ştie...

Fie subiectele au fost uşoare, fie am fost foarte bine pregătită (ceea ce e puţin probabil, garantez!), fie cei de lângă mine au fost bine pregătiţi (pentru asta nu mai pot garanta), fie acolo unde n-am ştiut, am nimerit ca prin minune răspunsurile corecte. Oricum aş da-o, e implicat şi norocul olecuţă.

Aşadar, începând de azi, recunosc : sunt norocoasă. Deşi puţin, sunt.

În altă ordine de idei, se aliniază toate lucrurile în aşa fel încât am de făcut orice altceva decât să învăţ. Spre exemplu, ieri am luat o gură de aer proaspăt de munte, la Câmpulung Moldovenesc. A fost extrem de binevenit. Şi iar am pierdut o zi, dar nu-mi pare rău nici măcar un pic.
Azi, cu o noapte nedormită în istoric, cu premierea şi toate alea, s-a interpus oboseala între mine şi cărţi şi iată-mă găsind iar scuze, de parcă aş avea nevoie de ele pentru ceva. Poate pentru liniştea mea interioară, dar atât!

Lăsând asta la o parte , am un noroc şi la găsit trupe româneşti bune. Ultima perioadă a fost prolifică, astfel că am găsit câteva nume care promit foarte mult. Ultima astfel de trupă e The Mono Jacks. Cred că am mai auzit de ea, dar de ascultat am ascultat-o azi pentru prima dată şi mi-a plăcut.
Cântă cam ce-mi place mie, deci m-am mirat (din nou) să aud aşa ceva din "gura" unor români. Am ajuns la concluzia că avem muzică bună, însă păstrată într-o oarecare măsură în anonimat. Dacă s-ar auzi mai mult de trupe din astea de care vă tot prezint, poate românului i-ar place. Însă obişnuindu-se cu ce îi sunt inundate urechile zilnic, tind să cred că a uitat puţin ce înseamnă muzica bună.

În fine, despre asta într-o altă postare. Acum trebuie să prezint ultima trupă românească de care am dat şi sună nesperat de bine, The Mono Jacks.



În încheiere, o trupă (şi o melodie) preferată!

Super recomandare - Cuantune.

În primul rând, trebuie să vă previn - trupa e românească. Spun asta pentru că de obicei când recomand cuiva o trupă bună-bună, fără să menţionez că e românească, lumea rămâne : What? Nu-i posibil.
Şi cred că şi de data asta am dat peste o trupă foarte bună, care sună extrem de bine şi care aduce puţină originalitate pe scena muzicală românească. Sunt tineri, sunt îndrăgostiţi de jazz şi asta se cunoaşte prin muzica pe care o cântă. La numai câteva luni de la înfiinţare, au avut onoarea de a deschide concertul Nouvelle Vague din Bucureşti de anul trecut.
Vocea ei e altfel, veţi asculta, iar combinaţia de genuri pe care o încearcă e foarte, foarte tare.

Fără alte introduceri, Cuantune!





Şi, în cazul în care aveţi ocazia să mergeţi, vor cânta la B'estfest, în a treia zi, pe 3 iulie.

Pe post de învăţat.

M-am gândit că, dacă tot nu învăţ nimic pentru BAC momentan, ar fi bine să fac, totuşi, ceva şi astfel am ajuns aici, scriind tocmai despre cum am ajuns aici.

A trecut şi prima probă de BAC, numit de Stamorello "Examenul vieţii". Sunt de acord, într-un fel.
A fost... a fost. Nu pot să spun că am avut emoţii de n-am mai putut. Cred că n-am avut deloc, sau chiar dacă le-am avut, nu le-am simţit. Am încercat, în schimb, să îi calmez pe alţii, care începuseră să se impacienteze şi să tremure de emoţie.
Slavă Domnului, se pare că mi-a priit lipsa emoţiilor pentru că, odată ajunsă în sală, m-am simţit exact ca la o oră obişnuită de română. Am înghiţit puţin în sec, ca posibilul rest de emoţie să se ducă în stomac şi să mă lase să fac ce aveam de făcut.
Am extras un subiect şi - pam-pam - ce să vezi? "Care este părerea ta despre reţelele de socializare? Argumentează-ţi opinia..." M-am simţit în al nouălea cer. Pe moment, nu am ştiut cum să reacţionez. Fie să mă bucur, fie să-mi pun creierul la produs de idei.
Timpul a fost scurt, şi nu pentru că nu am fost în pană de idei, ci dimpotrivă, pentru că aveam atâtea de spus şi parcă mâna îmi făcea în ciudă şi nu scria mai repede.
Da, da, recunosc. Am avut un subiect foarte uşor de tratat. Citatul era de pe Wikipedia, era despre Facebook şi, după cum s-ar fi întâmplat cu oricine altcineva ar fi avut subiectul meu, am luat calificativul maxim. Bucuria ar fi fost mare dacă aş fi ştiut că am muncit mai mult pentru el, dar nu a fost cazul.
În orice caz, asta a fost. Pentru asta ne-am stresat atât. Au fost şi subiecte grele şi mă bucur tare mult că n-am avut parte de ele, dar îi compătimesc pe cei care au avut.

Ce-o fi în continuare voi afla la momentul oportun. Până atunci, nici nu mă mai gândesc.

În altă ordine de idei, am ceva bun bun bun bun de tot, în materie de muzică. Deşi aş fi vrut să dau eu de ei, a avut altcineva norocul să îi găsească şi să mi-i introducă. Nu am mai ascultat de ceva vreme ceva de genul ăsta. Sunt o plăcere totală pentru urechea mea şi - cred - şi pentru a altora. Talent în stare pură - cam aşa aş numi eu ce se întâmplă aici :



Şi dacă vă place, probabil că veţi fi foarte interesaţi să ascultaţi şi altceva de la ei. Eu spun că merită.

În încheiere, ceva tot la fel de bun.

Bear comes naked.

Acum puţin timp vă recomandam o trupă românească - Blue Nipple Boy. Mai ziceam atunci că ultima lor melodie nu are variantă de studio. Pe atunci se auzea doar live, în concerte şi îmi plăcea tare cum sună.
Ei, am realizat recent că a apărut şi pe internet varianta de studio a melodiei. Şi încă mi se pare foarte bună.

Blue Nipple Boy - Bear Comes Naked



În altă ordine de idei, mâine începe oficial examenul de bacalaureat. Am intrat pe ultima sută de metri. Tot ce pot să vă doresc e - colegilor de suferinţă - ceea ce îmi doresc şi mie : multă inspiraţie, multă stăpânire de sine şi, cel mai important, mult, mult noroc! Dacă v-aţi pregătit, e bine, dacă nu (aşa, ca mine), mai aveţi niţel timp. Nu-l irosiţi aiurea (ca mine).

Să ne auzim cu bine după.