3 februarie 2010

Cuvinte...


Aseara m-am lasat dusa de val si am scris mult, poate prea mult despre un subiect pe care am inteles abia apoi ca nu il inteleg si - prin urmare - nu are rost sa vorbesc pe marginea lui. Am avut si tentativa de a-mi publica gandurile. Bine ca m-am oprit la timp.

Am vrut sa scriu ceva despre viata. Despre intrebarile fundamentale care ne conduc viata. Si am scris, si am scris, si am scris. Si se facuse deja tarziu si cuvintele parca se tastau singure, fara ca macar eu sa-mi dau acordul. Si la final, am citit. Mi se parea ca nu ma caracterizeaza deloc ceea ce statea scris acolo.

Stiu bine ca Dumnezeu nu mi-a dat calitati de mare scriitor. Nu stiu sa scriu frumos, filosofic, sa fac cuvintele sa sune melodios atunci cand cineva le citeste. Nu am fost pe placul celor care doreau sa auda inflorituri si cuvinte asezate intortocheat. I-am dezamagit pe aceia care credeau ca in mine zace un talent de scriitor. Ieri am aflat ca de fiecare data cand incerc sa scriu frumos, esuez lamentabil. Am citit si am recitit postarile mele in care am incercat sa fiu draguta si nu mi-au placut deloc. Poate ca trebuie sa raman cu picioarele pe pamant. Poate ca -in fond- muzica ma defineste mai bine decat o fac cuvintele.

Daca e sa apreciez pe cineva pentru talentul nativ pe care il are de a aseza cuvintele frumos in propozitii, apoi in fraze, texte, compuneri, aceea e sora mea, fiinta pe care uneori o urasc, dar care de cele mai multe ori imi da motive sa o iubesc la nebunie. Iti trebuie un singur text scris de ea ca sa iti dai seama ca e ceva de capul ei. Iubesc felul in care scrie... uneori parca m-ar descrie pe mine, doar ca o face intr-un mod extraordinar de poetic.
Din punctul asta de vedere suntem total opuse.

Cu toate ca nu scriu mereu asa cum s-ar astepta unii, am primit remarci pozitive in mare parte si ma bucur. De aproape un an de zile incerc sa scot ceea ce e mai bun din mine si sa expun aici. Daca am facut bine ce am facut, ramane la latitudinea celor ce citesc.

In fapt, postarea asta e si un fel de "La Multi Ani!" pentru blogul meu, care implineste un an peste cateva zile. Pentru ca duminica nu o sa pot scrie din diverse motive, m-am hotarat sa scriu azi pentru ca acum am timp si inspiratie.

La Multi Ani, draga blog, si iti multumesc enorm pentru ca :

  • prin intermediul tau am intalnit oameni noi si interesanti.
  • m-ai ajutat sa ma descarc.
  • datorita tie am reusit sa recomand muzica buna.
  • prin ceea ce am scris aici am reusit sa imbunatatesc unele relatii cu cei din jurul meu.
Pentru aceste lucruri si pentru multe altele, iti multumesc!
Melodia care imi place azi e :

4 comentarii:

Stamorello spunea...

La multi ani blogului tau si fie ca el sa dainuiasca multa vreme, sustinut in primul rand de muzica oferita sper ascultare de tine...
Restul o sa vina de la sine.

a.n.d.r.e.e.a spunea...

Iti multumesc pentru urare.
Sper si eu sa fie cat mai trainic. :)

denisia spunea...

La mulţi ani pentru blogul tău...
mult succes...
şi... o îmbrăţişare sinceră.

a.n.d.r.e.e.a spunea...

Multumesc din suflet. :D