Şi am avut ocazia să văd marea şi iarna, şi primăvara, fără ca acest lucru să stârnească pic de entuziasm în mine. Şi mai ciudat, nu?
Ultimul periplu pe ţărmul Mării noastre Negre a fost făcut săptămâna trecută. Nu neapărat din plăcere (deşi m-am bucurat că măcar plec din oraşul ăsta mic şi monoton), ci din necesitate. Nu intru în detalii.
Şi dacă tot mă lăudam anul trecut, în noiembrie, că am văzut marea la sfârşit de toamnă-început de iarnă, şi am şi postat câteva poze atunci, nu cred că strică nici de data asta vreo 2-3 poze de la mare. De reţinut că nu sunt un bun fotograf şi poate fotografiile o să vi se pară mai proaste decât v-aţi fi aşteptat, dar când artistul din mine absentează (lucru foarte des), nu prea am cu ce să-l înlocuiesc şi improvizez cum pot.
P.S. : Am căutat cele mai bune două poze, deşi nici astea nu sunt strălucite.
5 comentarii:
rusine! esti o mare rusine! o rusine!
[-( e foarte ciudat ...
p.s. nice shots!
Stai relax, nici mie nu'mi placea marea..pana am inceput s'ascult Vama Veche:D
@Dave : Sunt una dintre marile rusini ale lumii. Stiu, stiu. Si multumesc pentru apreciere. Fotografa inexistenta din mine tresalta. :)
@MusicInfusion : Nu am fost impotriva marii dintotdeauna. Doar de vreo 2 ani, de cand m-am saturat sa tot vad marea vacanta dupa vacanta, fara nicio largire a orizontului.
mwahahaha. eu m`am saturat de munte, ca patesc la fel ca tn. tot timpu', in fiecare an merg la munte. Mi s'a acrit de munte!
Da. Probabil ca daca as merge si eu in fiecare an la munte, m-as satura odata si odata si de el.
Trimiteți un comentariu