Pun deoparte faptul ca maine merg la scoala si incep sa scriu din nou.
Ma rog, scris e mult spus. Mai degraba holbat la taste pe intuneric si tastat pe niste butoane patrate inscriptionate fiecare cu cate o litera. Da, mai bine asa.
De data asta, scopul holbatului si tastatului este unul - cum altfel - muzical.
E deja o traditie ca muzica imi controleaza fiecare miscare, imi sopteste ce sa spun, cum sa reactionez in anumite situatii, ma ajuta sa ma apropii de multe persoane. Muzica e un gadilici placut care nu numai ca imi inunda saracele urechi/timpane/nicovale/scarite, dar ii enerveaza si pe cei care vor sa transmita un mesaj persoanei mele, dar nu reusesc din cauza volumul - ce-i drept - cam ridicat al gadiliciului.
Despre muzica s-a tot vorbit. Numai eu am vorbit de cel putin 10 ori, dar ce sa-i faci? Defect profesional. Incerc sa ma tratez, dar nu prea merge. Muzica asta, bat-o vina! Daca trece o zi fara sa am muzica in urechi, ma simt ca un dependent de narcotice sau de alcool care nu a reusit sa faca rost de "cele necesare" la timpul potrivit, si evident ca nu se simte ca in Rai.
E greu de explicat si poate ca multi trec prin asta, dar - ca de obicei - ma vad unica persoana din tot Universul in situatia asta.
Acum ma simt bine. Ba chiar foarte bine, avand in vedere ora la care postez si melodia pe care o ascult. Una de plans. Sau de stat si meditat si adus aminte momentele bune si frumoase din viata. Mai ales ca vine Valentine's Day. Gluma aceea americana numita Valentine's Day. (Despre asta intr-un post viitor. Am zis!)
Asa, deci da.
Acum urmeaza ghici ce?
Urmeaza o bucata de gadilici placut (sau neplacut, depinde) care sa inunde fiintele voastre plapande, sa le rascoleasca sau sa le enerveze. Sau poate sa le faca sa caute motive de plans.
Hai, gata! Sa ascultam.
Pot doar sa sper ca nu va apucati de plans. :D
2 comentarii:
Sa-mi mai dai si mie niste gadiliciuri. :))
Gadiliciuri sunt destule.
Cand o sa am timp, trimit cate gadiliciuri vrei.
Trimiteți un comentariu