1 iulie 2011

Final.

Final de liceu şi final de perioadă de stres. Sună pompos, aşa-i, dar cred că termenul de stres defineşte cel mai bine atât săptămâna din care mai sunt două zile, cât şi săptămâna premergătoare ăsteia, în care am avut de recuperat materia cât pentru un an şcolar întreg. Prin ce am trecut eu au trebuit să treacă mulţi, aşa că nu văd de ce ar trebui să mă plâng.
Pentru mine e important ca toate eforturile mele să fie răsplătite într-un fel, dar de asta nu pot fi sigură decât duminică. Până atunci pot face doar presupuneri, deşi mai bine nu mă hazardez.
Din perspectiva unuia care a dat BAC-ul anul ăsta, trebuie să spun că am rămas oarecum dezamăgită de cum s-a desfăşurat totul. Dezamăgită pentru că seriozitatea a lăsat de dorit de multe ori şi nu cred că examenele astea or să reflecte în totalitate competenţele noastre.
La română s-a făcut vâlvă în jurul subiectului trei, la matematică au fost mulţi care s-au plâns de dificultatea subiectelor, la istorie n-am auzit pe nimeni plângându-se (încă), iar la a treia probă mi-a părut rău să aud copii care chiar au învăţat şi au sperat la note mari nemulţumiţi de ce au făcut fie din cauza neatenţiei, fie din cauza subiectelor dificile (mai curând a doua variantă).
Consider că un astfel de examen nu trebuia tratat cu atâta superficialitate, însă oricum nu se mai poate face nimic.

Peste tot sunt n păreri despre Bac, poate mai avizate decât părerea mea. Eu doar am ţinut să marchez cumva sfârşitul ăsta, despre care nu gândeam că o să vină atât de rapid.
Acum stau. Şi mi se pare ciudat că stau şi nu fac absolut nimic, când acum 2-3 zile stăteam cu câteva caiete în faţă şi învăţam-repetam de zor. Nu spun că vreau să mai învăţ, fiindcă dacă mi-ar pune cineva un caiet de istorie în faţă, spre exemplu, i l-aş da de cap. Vreau să spun că deşi a fost destul de grea perioada asta, a avut şi momentele ei bune, de care o să-mi amintesc, poate, în sesiuni, la facultate, şi o să-mi doresc să mai dau Bac-ul o dată decât să trec printr-o sesiune.

Una peste alta, unii or să fie mulţumiţi, alţii mai puţin, aşa merg treburile de fiecare dată. Eu sper doar ca cei care au depus un minim efort să se bucure de răsplata muncii lor, fiindcă - zic eu - merită. Şi sper să ne auzim cu bine şi cu note bune!

Şi melodia care m-a surprins plăcut :

Niciun comentariu: