8 aprilie 2012

Ipocrizie de sezon.

Din miile de termeni pe care aș fi putut să-i folosesc pentru a caracteriza ce se întâmplă momentan sub ochii mei, am ales să fie ăsta. Deși nici el nu cuprinde în totalitate mentalitatea perioadei în care ne aflăm, mentalitate care nu încetează să revină în fiecare an electoral.

În Iași e urât. E tare urât. E vreme de ploaie și asta mi-a adus aminte de zilele nu prea îndepărtate în care eram nevoită să cotrobăi prin orașul cu infrastructura în renovare și să ajung acasă plină de noroi și cu nervii la pământ. Un lucru e clar : e an electoral, deci lumea trebuie să-și urmărească interesele, adică să facă ce face de obicei în asemenea ani. Așa că fie ploaie, fie ninsoare, se apucă de spart drumuri, deviat circulația, astupat gropi și lista poate continua. Și asta nu implică faptul că treburile astea sunt făcute cum trebuie. Nu neapărat.

Ultima dată când s-au apucat de spart am avut norocul de a mă bucura de bunul mers al lucrurilor chiar acasă. Intenția se numea canalizare și asfaltare a străzii, dar până să ducă la bun sfârșit treaba, au fost câteva săptămâni bune în care am mers de acasă la școală cu pungi de plastic în picioare, fiindcă își găsiseră exact sezonul musonic în care să se apuce de lucru. Paradoxal, pe atunci mi se părea amuzant și abia acum mă enervează gândul ăsta.

De orașele altora nu știu și nici nu mă interesează, sincer. Dar sunt foarte sigură că se întâmplă același lucru mai peste tot. Atât cât am avut ocazia de a sta acasă în ultima perioadă, am văzut că și pe la noi se lucrează intens, numai-numai de or face un oraș mai frumos din Vaslui (nu că nu ar fi deja). Sunt curioasă dacă lucrările or să se termine până la alegeri, iar dacă răspunsul are să fie unul negativ, ce o să se întâmple cu lucrările începute? Or să le lase de izbeliște sau or să le continue, dar de mântuială ori, puțin probabil, or să le ducă la bun sfârșit cu bine. Probabil că supoziția mea e foarte clară, încât nici nu mai trebuie să mi-o expun.

Așadar, țin degetele încrucișate și poate o să văd cât de curând la Vaslui o super modernă gară și drumuri mai bune și fără gropi (pe asta nici eu nu o mai cred) și tot așa.

Ce mă entuziasmează maxim e faptul că am drept de vot anul ăsta. E primul an electoral de când am devenit majoră și de acum fac parte din marea masă de oameni care trebuie prostiți. Prostiți cu promisiuni de mai bine, discursuri deontologice, gata-gata să-ți intre direct la inimă și să te facă să-l votezi pe ăla cu gura mai aurită. Din fericire pentru mine, am fost foarte atentă până acum și cunosc tertipurile lor (cel puțin asta vreau să cred), așa că au de partea lor (a oricui candidează) cu un personaj cu drept de vot mai puțin la numărătoare. Nu că le-ar păsa atât de tare.

Concluzia mea e că Doamne ajută să termine lucrările până la alegeri fiindcă trag speranțe că o să rămânem în iarna viitoare cu drumuri sparte, dar - din nou - cu multe promisiuni care vor fi pe trei sferturi deșarte.

4 comentarii:

Costin spunea...

Si eu am drept de vot anul asta, dar nu stiu daca o sa am cu cine vota. :|

Andreea spunea...

Știi, e ca o sabie cu două tăișuri. Dacă nu te duci, ai remușcări după aia că uite ce au făcut ceilalți, au decis ei pentru tine. Pe de altă parte, știi că te duci degeaba, că oricum nu ai pe cine vota.
Cel puțin ăsta e sentimentul meu.

Unknown spunea...

Eu spun așa: să ne ferească toți sfinții de partidul ciumpalacului Diaconescu și de susținătorii lui.
Pentru restul politicienilor o să marchez binemeritatul semn internațional al „păcii”: http://altrapoint.nextcity.info/wp-content/uploads/2012/02/Middle-finger.jpg

Andreea spunea...

Și eu care mă gândesc să-mi irosesc votul pentru el. :))