8 mai 2012

Amestec de idei.

Eram pe punctul de a-mi vărsa frustrările cu privire la vremea de săptămâna trecută când brusc am simțit puțină dragoste de sus. Ploaia aia, deși a stricat planurile multora (fiindcă s-a nimeri fix în weekend), a fost extrem de binevenită. Era și timpul să se mai răcorească. Dar, din nou, parcă exagerează deja cu starea de latență în care intră toți când începe olecuță a ploua.
Deja Facebook-ul se umpluse de melodii și statusuri despre ploaie, la fel cum se întâmplă și atunci când ninge. Toată lumea anunță pe toată lumea că ninge, de parcă toată lumea aia ar sta într-un cub de sticlă mată și n-ar vedea ce naiba se întâmplă în jurul ei.

Lăsând vremea la o parte, o altă idee genială îmi inundase mie creierul acum câteva zile. Cum mă iau eu mereu de toată lumea când greșește la nivel de gramatică, mi-a trecut prin cap să scriu despre cum se înjură corect. Asta fiindcă am observat tendința unora de a-și răsfrânge neștiința și în ''domeniul'' ăsta. Și am stat ceva vreme și am gândit cum aș putea să scriu mai bine o postare de genul, mai ales că nu-s persoana cu cel mai colorat limbaj din câte cunosc eu și nici profilul blogului nu e de așa natură încât să mă apuc de făcut tutoriale despre cum se înjură corect. A fost încă o idee briliantă care s-a dus pe apa sâmbetei. Și bine a făcut.

În schimb, mă bucur că s-a început a scrie cu diacritice. Pe rețelele de socializare, pe bloguri, uneori chiar și pe Y!m, deși acolo mai răruț fiindcă e mai greu din cauza emoticonurilor și scrisului rapid. Nu știu dacă obiceiul ăsta e considerat cool sau pur și simplu le-a intrat mintea la cap unora, dar e bine, e foarte bine. Mici greșeli de ortografie pe ici, pe colo, dar fac tot ce pot să-mi corectez defectul ăsta profesional și să nu mai fiu atât de băgăcioasă în felul oamenilor de a scrie.
Tind să cred că nu rezolv absolut nimic dacă le spun. Poate îmi iau câteva înjurături sau mă lovesc de o doză de nepăsare, dar cam atât. Tocmai de aia spun că nu mai are rost să-mi bat gura de pomană.
În legătură cu asta, de curând am dat de o campanie întocmai menită să conștientizeze importanța scrierii cu diacritice. Salut campania Folosim Diacritice și o susțin. Indirect de multă vreme, direct începând de astăzi. Nu consider că e obligatoriu să scriem cu diacritice, dar putem încerca înainte de a refuza cu desăvârșire.

Și pentru că de curând mi-a fost recomandată o melodie foarte, foarte bună, mi-e clar că trebuie să o recomand și eu mai departe. E vorba de Falullah cu Give us a little love.


5 comentarii:

Meanbrake spunea...

Hai că până acum ai succes. (+1 followers) ;))
La citirea articolului tău mi-am spus că ar fi mai bine dacă aş începe să scriu cu diacritice... oricât de incomod mi s-ar părea.

Andreea spunea...

Și mie mi-au dat bătăi de cap diacriticele multă vreme. La început e mai greu, dar te obișnuiești pe parcurs. :D

Meanbrake spunea...

Ştiu la ce te referi... Acum un an credeam că mor cu lucrarea de licenţă. :))
Deh, după 70 de pagini scrise m-am trezit şi eu să pun diacritice. Noroc de opţiunea cu înlocuirea cuvintelor... ;))

Andreea spunea...

Problema asta nu o să o am, din fericire. M-am obișnuit să scriu peste tot cu diacritice. E un mare avantaj, zic. :p

Constantin Bojoagă spunea...

Din ce cunosc eu, mulţi folosesc diacritice pentru că a devenit o modă, păcat. În acelaşi timp e foarte bine, atâta timp cât e scris corect, de ce ne-ar deranja ?