14 iulie 2012

De ce doresc viață lungă CFR-ului.

Dacă stau bine să analizez situația, probabil că nici nu e nevoie de facultate ca să-ți dai seama de ce ai putea să urăști CFR-ul. Personal, am multe motive și știu că sunt mulți care îmi împărtășesc sentimentele.

În 20 de ani am făcut multe drumuri cu trenul. Majoritatea spre Iași. Drumul nu e lung, maxim o oră și 40 de minute. Dar intervalul ăsta se transformă uneori într-un adevărat coșmar. Asta și în funcție de persoanele din jur, și de perioadă, și de stare. Și de faptul că e personal.

Drumul Vaslui - Iași, Iași - Vaslui e o obișnuință pentru studenți și pentru cei care fac naveta. În fiecare vineri și duminică, trenurile pe ruta asta, în timpul anului universitar, erau pline până la refuz. Cu doar 3 vagoane, poate 4, și o puzderie de lume, nu mă mir că în 75% din drumuri am stat în picioare.

Dar asta e cea mai mică dintre probleme. O alta ar fi lejeritatea cu care doamnele de la casa de bilete își fac treaba. Se mișcă incredibil de lent. S-a întâmplat să stau și 5 minute în fața casei și să nu fiu băgată în seamă, deși bugetara de serviciu nu părea să aibă mare lucru de făcut pe lângă a-și face treaba pentru care e plătită. Am rămas și fără bilet de câteva ori din cauza asta.

Ce-i drept, CFR-ul nu-și ia dreptul de a alege ce pasageri să aibă. Dar, totuși, de-a lungul timpului am avut de-a face cu fel de fel de oameni. De la persoane care nu cunosc termenul de căști, la mâncători și scuipători de semințe pe podeaua vagonului. De la femei în vârstă frustrate (ca să nu le numesc babe) care își povestesc viața întregului compartiment și, cu unele ocazii, caută scandal din orice chestie măruntă, la tipi cu nivelul de hormoni supra ridicat, care fac tot felul de apropouri și gesturi obscene. Și enumerarea se poate lungi la nesfârșit.

Pe o căldură de nesuportat (respectiv pe un frig care îți îngheață sângele în vine) și stând în picioare, uneori peste bagaje, împins din toate părțile, udat, călcat, înjurat, privit insistent, oamenii ăștia sunt ultimii cu care să vrei să ai de-a face.

CFR-ul este indispensabil pentru mine pentru că e ieftin și la îndemână, dar în ultimele câteva drumuri mi-a încercat răbdarea la maxim. Și n-am ieșit învingătoare eu, evident.

Nu știu ce afaceri se învârt în jurul CFR-ului și nici nu mă interesează detaliile de ordin tehnic. Dar ce e la suprafață nu arată prea bine. Are multe hibe, sunt multe lucruri la care trebuie lucrat, sunt multe aspecte care trebuie îmbunătățite. Adevărat e că la prețul pe care îl plătesc e normal să mă aștept la un minim de confort, dar sunt unele chestii pe care e imposibil să nu le vezi și să te irite.

În consecință, Căile Ferate Române, nu pot vorbi cu drag despre voi, dar, volens-nolens o să ne mai întâlnim.

4 comentarii:

Alin B. spunea...

Eu zic că profesionalismul CFR-ului e direct proporţional cu nivelul de educaţie şi bun-simţ al călătorilor (a cel puţin 3/4 dintre ei). Aceeaşi poveste o întâlnim şi în cazul RATP-ului (cu care de altfel călătoresc zilnic).
Mai bine de un an, o dată la 2 luni, am făcut ruta Iaşi-Timişoara şi retur... deci, pot spune că sunt client fidel al CFR-ului.
Am întâlnit tot felul de oameni, cu care, silit de numărul semnificativ de ore, a trebuit cumva să interacţionez. Îmbucurător este faptul că mai există şi oameni simţiţi, cu coloană vertebrală. Cu mulţi dintre aceştia m-am împrietenit, am împărţit un sandwich, ori o banchetă tare. Pe alţii a trebuit să îi accept şi să mă rog ca destinaţia lor să nu coincidă cu a mea. ;))
Trist e că nivelul ăsta de educaţie despre care îţi spuneam ţine şi de mediu. De exemplu, cele 2-3 ore până la Suceava erau un chin...

Andreea spunea...

Uite, vezi, exact ce spuneam. Depinde foarte mult și de persoanele de care ești înconjurat. Am întâlnit și persoane de treabă cu care chiar am schimbat două-trei vorbe.
Păcat că majoritatea nu sunt așa. :(

Costin spunea...

Dupa ce am citit acest articol: http://www.floreacristian.ro/primul-drum-cu-un-tren-privat/, mi-am dat seama ca exista o alternativa. O sa caut mai multe informatii despre trenurile private din Romania si rutele acestora. :D

Andreea spunea...

Da, am aflat și eu de trenurile private exact la sfârșitul anului universitare.
Din păcate, pe ruta pe care o frecventez eu nu e decât un tren și trebuie să-mi rezolv treburile în funcție de ăla, altă alternativă nu am dacă vreau să merg cu el.
În schimb, stă foarte bine la toate capitolele menționate în articol. Nu mă pot plânge. Și prețul e același cu prețul personalului. Plus că ajunge mai repede.