mai prost decat atat nici ca se putea. nu intru in detalii care oricum sunt nesemnificative.

tind sa cred ca de cand am realizat lucrul asta, am devenit un om mai bun si am inceput sa ii admir mai tare pe femeia puternica numita MAMA si pe barbatul muncitor si luptator numit TATA.
e simplu. atat si nimic mai mult. vroiam doar sa ma mandresc cu parintii mei, cei mai buni parinti din lumea asta. va multumesc pentru tot ce mi-ati oferit si pentru tot ce ati vrut sa-mi oferiti si nu v-ati permis. sunt fericita sa va fiu fiica!
un post pe cat de banal, pe atat de plin de suflet. :)
si ca sa nu treaca un post fara o melodie, cred ca cel mai bine ar prinde una care sa ne aminteasca (daca era nevoie) ca viata merita traita, oricat de plina de obstacole ar fi ea.
listen and enjoy :)
P.S. : incepand de azi, blogul va avea alt skin. unul negru. nu stiu de ce. asa am simtit eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu