11 martie 2011

Mulţumesc!

Zilele astea m-am luptat cu o viroză respiratorie groaznică şi, mulţumesc lui Dumnezeu, am scăpat cu bine de ea. Încă resimt unele efecte adverse ale sale şi de asta nu pot să spun că sunt 100% bine.
Cu toţii cred că aţi trecut măcar o dată prin chinurile unei răceli obişnuite. Ei bine, o viroză e de cel puţin 2-3 ori mai rea. Nu o doresc nimănui.
Aşadar, săptămâna asta a fost o săptămână de stat acasă. Asta pentru că nu aveam nicio intenţie să mă fac vinovată de împrăştierea unui virus invizibil şi feroce care să facă ravagii şi asupra altora, nu numai asupra mea.

După o zi, două, trei (şi numărătoarea a mai continuat puţin), mă simt cât de cât întremată şi abia acum îmi dau seama de gradul ridicat de periculozitate al unei viroze respiratorii.

Poate cel mai important lucru ce mi s-a întâmplat săptămâna asta a fost dovada celorlalţi că le pasă de mine. Am fost obişnuită din clasele mici cu foarte puţini prieteni, nu am fost niciodată populară şi nu erau multi interesaţi de soarta mea înafară de cei din familie.
Zilele astea am primit un ocean de grijă şi de dragoste. Şi, Doamne, am avut nevoie! De aia vă mulţumesc!

2 comentarii:

Stamorello spunea...

Ce e drept e faptul că asta e perioada în care se iau foarte ușor viroze, bronșite, chiar gripe. Bine că ai scăpat de problema asta cu viroza. Nu e de dorit nimănui să aibă probleme de felul acesta, am trecut și eu prin asta, ajungând chiar și la spital, iar acum, sunt pe cale să trec printr-o situație similară, dar fără să mai trec prin spital. Urăsc să iau viroze și urăsc să aibă și alții de la care să iau...

Numai bine!

Andreea spunea...

E prima dată când sufăr de viroză. Cu toate astea, pot spune că a fost una dintre cele mai grele perioade din viaţa mea. Şi nu exagerez.

Mulţumesc. Numai bine şi ţie!