Aseară s-a consumat a doua parte din trilogia Zilele Vasluiului - 2011.
De data asta au cântat Mandinga, DJ Project şi Iris.
O să îmi expun părerea despre cele petrecute pe rând.
Mandinga. Mi-a plăcut. Oamenii ştiu să facă spectacol şi s-a văzut asta aseară. Chiar dacă nu prea am ştiut versurile melodiilor pe care le-au cântat, am rămas plăcut impresionată de ce au făcut pe scenă. Un plus pentru momentul cu "Puşca şi cureaua lată", care a făcut deliciul tuturor, fără nicio îndoială. Un alt plus pentru faptul că s-a cântat live pe tot parcursul concertului. Şi s-a cântat foarte bine. În schimb, ca să fiu cârcotaşă din nou, era bine dacă lăsau coverurile deoparte şi cântau numai melodii de-ale lor. Au destule.
DJ Project. De asemenea, au fost o surpriză plăcută. Nu sunt fan al genului pe care îl cântă, însă m-am trezit fredonând melodii de-ale lor. Vocea Giuliei sună bine live, plus că am apreciat că nu s-a dezbrăcat chiar de tot pe scenă, ca alte soliste. Iată că se poate. Per total, a fost ok, din punctul meu de vedere.
Iris. Iris a mai venit la Vaslui şi cu altă ocazie, tot la Zilele Vasluiului. Atunci eram ceva mai mică şi nu am dat o atenţie deosebită concertului. De data asta, însă, am avut aşteptări mari de la concert. Aşteptări care s-au dovedit exagerate. Trupa a cântat ca de obicei, adică extraordinar, chiar dacă pe alocuri vocea lui Cristian Minculescu nu se auzea destul de clar încât să înţeleg şi versurile.
Ştiu că e posibil să-mi atrag antipatii în urma a ce urmează să spun, însă trebuie să recunosc faptul că atmosfera nu a fost una propice unui concert Iris. E drept că nu a fost decât o prestaţie la zilele unui oraş, dar oricum, ce am văzut nu prea m-a încântat. Ce vreau eu să spun e că publicul care altminteri te-ar denigra dacă ai zice că asculţi muzică rock, tocmai publicul ăsta se zbânţuia pe ritmuri ciudate şi făcea în continuu semne specifice stilului ăsta muzical, dorind să atragă atenţia sau să pară interesant. Altfel nu-mi explic acest tip de manifestare.
Pe de altă parte, mi-a plăcut Kashmir, al celor de la Led Zeppelin, interpretată ca un omagiu adus lui Robert Plant, care şi-a serbat ieri ziua de naştere. Un alt moment frumos a fost ultima melodie, respectiv Floare de Iris, pe acordurile căreia a cântat toată lumea. Superb. Absolut superb.
În altă ordine de idei, am fost împinsă, ghiontită, călcată, stropită cu suc şi apă, mi s-a cântat în ureche (nu în sensul romantic al gestului), mi s-a ţipat în ureche, chiar mi s-a fluierat în ureche. Dar măcar am reuşit să-i văd (din nou) pe cei de la Iris live.
În seara asta e muzică populară. Or să se încingă hore, sârbe şi învârtite de numa-numa. Plus focuri de artificii, pe care, nu ştiu de ce, le aşteptam aseară.
2 comentarii:
Și încă o dată îmi pare rău că n-am putut merge anul trecut să văd concertul Iris, când au concertat la Borsec. Poate o să fie chemați la Zilele Iașului, care sunt prin octombrie.
Oricât de iubiţi şi buni ar fi, se vede cu ochiul liber că au trecut nişte ani şi peste ei. Cristian Minculescu pare obosit, nu mai are atâta vervă şi energie.
Trimiteți un comentariu