16 noiembrie 2011

Primul examen dat = primul examen picat.

Da, cei doi termeni se cunosc și se înțeleg de minune în cazul meu, azi. 
Facultate, nenică, viață! mă gândeam eu. Și m-am lăsat nițel pe tânjeală, am ieșit afară, am stat mult în online, am cam uitat care e scopul meu aici și motivul pentru care ai mei muncesc din greu : ca să mă țină aici, iar datoria mea e să învăț - în principiu - ca să rămân la buget, iar dacă se poate, să iau și bursă.
Ideal - da! - ar fi fost, ca să încep cu dreptul, să nu pic primul examen și să-l iau cu notă măricică. Mă rog, când am aflat de primul examen, parțial, de pe 16 noiembrie, nu mi-am făcut griji, eram sigură pe mine și pe ce pot să învăț într-un timp scurt.
Ei bine, și au trecut zile, săptămâni, jumătate de semestru mai exact, și rămân câteva zile până la examen. Vreo 4, mai exact. Mă gândesc că e vremea să mă apuc și eu de învățat fiindcă na, sunt totuși 60 de pagini și alea nu se învață singure. Așa că am decis să-i dau drumul. Am rescris, practic, toată materia, așa cum am înțeles-o eu, cu sublinieri, evidențieri, prescurtări, tot-tot, absolut tot. Puteam să jur că am făcut tot ce trebuia ca să mă descurc onorabil și să iau măcar o notă de trecere la materia asta (teoria literaturii), care îmi dă bătăi de cap încă de la început și al cărei sens nu îl înțeleg nici în momentul de față.
În fine, trecând peste detalii de ordin tehnic, irelevante. Azi, după o noapte practic nedormită, mă așez frumos în bancă și mă gândesc : ”Ce naiba poate să-mi dea atât de greu încât să nu știu? În fond, sunt pregătită oarecum.” Și da, subiectele și apoi poc! începe ceea ce numesc eu vid de memorie. Mi s-a mai întâmplat de câteva ori și ce e mai grav e că mi se întâmplă când mi-e lumea mai dragă și când eșecul nu e o opțiune. Da, acum era momentul oportun și clar și-a făcut simțită prezența.
Subiectele, în sinea lor, nu au fost extrem de grele ( în contextul în care, după cum spuneam mai sus, materia e de neînțeles pentru mine, cel puțin), dar vidul de memorie m-a pocnit în moalele capului, m-a pus la pământ și a început să dea cu pumnii și picioarele. Și eu stăteam și mă holbam pe pereți și încercam să găsesc ceva-ceva, să nu las coala chiar albă. Vezi să nu! Abia am reușit să mă încadrez în limita minimă a numărului de pagini, care oricum sunt pline de bazaconii. Dacă mie îmi vine să râd de ce am scris, e clar ce părere o să aibă profesoara.
În orice caz, ideea e că primul meu examen din facultate - care culmea, e parțial și contează enorm - e și primul meu examen picat. Nici nu are rost să aștept rezultatele ca să realizez ce am făcut, fiindcă știu că asta e consecința învârtitului în jurul cozii vreme de aproape 3 pagini.
Am plâns puțin, am revenit cu picioarele pe pământ și acum sunt doar curioasă dacă e 2, 3 sau 4. Sper la un 3, 4 așa, ca măcar să fac de-un 5 la sfârșitul semestrului. Doamne ajută!

În partea a doua, partea muzicală, trebuie neapărat - și neapărat, zic! - să vă recomand Rammstein. Oamenii ăștia sunt geniali live - și ca show, și ca interpretare. Nu am ce să le reproșez, având în vedere standardele mele destul de ridicate în ceea ce privește muzica live. Așadar, trebuie ascultat (și văzut) concertul de la Volkerball. Cred că e unul dintre cele mai bune concerte pe care le-am ascultat vreodată. Rămâne doar să mă țin de germană, ca să înțeleg exact ce zic ei acolo.

9 comentarii:

cLaR spunea...

Tu vrei sa te cred ca-l pici?
Mie nu mi-a mai intrat 1 cuvant in cap de cand...stii tu.:|
Nu o sa-l pici, o sa vezi ! >:D<

Stamorello spunea...

Eu zic să nu te îngrijorezi. Aș paria pe o notă mai mare decât ceea ce ai estimat tu.
Ce-i drept, ai cam băgat nițel de frică în mine, altfel nu știu cum se face că astăzi am și început să citesc niște materiale care ar fi trebuit să fie citite de mine acum ceva vreme.
Se pare că frica e totuși cel mai bun stimulent...

Costin spunea...

Sunt sigur ca nu ai sa pici examenul. Probabil nu ai scris cum ai fi vrut si esti dezamagita, dar nu cred ca lucrarea va fi de 2,3, sau 4. Va fi o nota mult mai mare, ai sa vezi! Mai mult curaj data viitoare cu invatatul. Online-ul ne strica. Mai putin online mai multe ore de invatat:>. :D

Andreea spunea...

Hei, mulțumesc de încurajări. Mi-aș dori să fie cum spuneți voi și sper să fie așa, dar de e cum zic eu, m-am resemnat deja. O să repar greșeala asta mai târziu, când o să pot.

Molly-R spunea...

Nici noi nu o ducem mai bine aici, dar e ok. Nu e un sfarsit de viata, si mai ales, nu ceva ce nu se poate repara :d

P.S. mersi ca inca ma pastrezi pe blog, in ciuda faptului ca eu nu mai scriu de un an si cevaa? :)) >:d<

Andreea spunea...

O să fiu ok, am plâns, m-am descărcat, mi-a trecut.
Te păstrez fiindcă ai postări bune, chiar dacă sunt mai vechi, pe care unii cititori de-ai mei ar putea să le citească.

ArSeNaL spunea...

Probabil că aveai de ales între două căi. Dacă făceai la acest parţial, ai fi luat-o pe drumul cel "rău". Aşa că cineva "ţi-a dat un şut în fund" pentru a lua-o pe calea cea "bună". Astfel, vei fi mult mai motivată la examenele ce urmează. Acel cineva preferă ca tu să ai o notă mică şi restul mari, decât una mare şi restul mici. Oricum, vorba este înţeleaptă: "un şut în fund reprezintă un pas înainte".

Andreea spunea...

Da, poate ai dreptate. Adică sper să ai dreptate și numai începutul să fie negativ.

Liou spunea...

interesante