25 septembrie 2009

altfel.

e greu de spus. mult prea greu.
nici nu stiu de ce sunt asa. de ce uneori trec prin greutati si momente dificile si persoanele din jurul meu nu sunt chiar asa cum mi le imaginam eu. nu pot sa imi pun incredere deplina intr-un om pentru ca deja mult prea multi au profitat (desi e cam mult spus) de sinceritatea mea, de deschiderea mea, de increderea mea fara nimic in schimb. nu cer mult. ba chiar deloc. dar, vezi tu, uneori te simti mai bine cand faci rau. nu numai eu am simtit asta pe pielea mea. poate chiar si tu, unul dintre acei putini care au interesul sa citeasca aberatiile mele, ai avut astfel de momente.
si Dumnezeu mi-e martor ca m-am saturat de persoane mincinoase si paradoxale.

tind sa cred ca Cel de Sus m-a facut diferita. poate de aia si vad lucrurile dintr-un anumit punct de vedere, unul usor diferit fata de altii. si poate tot de aia nu multe sunt persoanele care ma inteleg, dar m-am obisnuit deja. cu greu gasesc persoane care sa aiba opinii apropiate cu ale mele.
unul dintre aceste persoane e tata. primul cuvant rostit de mine nu a fost "mama", ci "tata". inca de atunci prima persoana la care apelam era tata. asta nu inseamna ca nu port un respect profund pentru mama si nu o iubesc. din contra. am parinti deosebiti si le multumesc ca m-au educat asa si m-au ajutat astfel sa devin persoana care sunt pana in momentul asta. ma consider super norocoasa.
revenind la tata, el e persoana cu care stau ore intregi la taclale fara sa ma plictisesc. e un fel de enciclopedie umana. invat atatea lucruri de la el. primesc zilnic sfaturi de la el si nu sunt niciodata aceleasi. si as putea vorbi si zile cu el si nu ajungem la chestii fara sens si care nu merita discutate. pentru mine, el este un model de ambitie si lupta, alaturi de multa inteligenta si tarie sufleteasca. el este cel care, fara nicio retinere, imi povesteste despre metodele pe care le folosea ca sa triseze la ora, de meciurile de fotbal cu husele impaturite, de multe momente frumoase din viata lui de licean. e cel care imi reaminteste des cat de mandru este de mine si de sora mea.

de altfel, si in alte postari de ale mele am reamintit de aceasta latura diferita a mea. ma simt mai bine cand scriu aici despre asta. ma simt mai banala.
daca sunt altfel si nu ma intelegi, imi cer scuze. asa sunt eu.
si daca ti se pare ca te regasesti putin, macar putin in cuvintele astea, cu siguranta o sa-ti placa si melodia asta. e superba si cred ca ma defineste. mult noroc si fii unic in felul tau!

p.s. : multumesc pentru ca ai intrat aici. multumesc pentru ca ai avut rabdarea de a citi tot. inseamna nespus de mult pentru mine. :)

Niciun comentariu: