1 octombrie 2009

lamuriri pentru cei nelamuriti.

hmmm.. stau de multe ori si ma gandesc de ce in natura omului e rautatea. nu putem trai fara ea, caci ea, paradoxal, ne face fericiti uneori. asta inteleg.
insa actiunea de a minti nu are nicio legatura cu asa ceva.
de la a vedea un om care sta pe o bucata de scara si vorbeste cu cineva (fara a face nimic altceva) la a spune ca omul respectiv fuma la greu stand pe respectiva bucata de scara, e cale lunga. sunt acuzatii foarte grave pe care nu le pot tolera.

am ramas perplex cand am auzit chestia aia. da, bineinteles, acel om sunt eu. sunt eu, care nu am pus in viata mea o tigara in gura, care incerc sa-mi vad de viata mea fara a tulbura vietile altora, care incerc sa conturez o anumita parere in ochii celorlalti (destul de buna, cred eu).

bineinteles, daca as fi fost o badarana, o needucata, nu mai ramanea decat sa incep sa fac scandal si sa ridic toata clasa cu fundul in sus pentru a afla persoana care are o imaginatie debordanta (in sensul rau al cuvantului). in schimb, eu mi-am vazut de treaba mea, nu am spus nimic.

asta pentru ca pe mine nu ma intereseaza cine si-a inchipuit chestia asta.
pe mine ma intereseaza sa lamuresc situatia asta odata si pentru totdeauna. nu vreau sa se faca o parere gresita despre mine. pentru ca eu nu sunt asa. nu am fost crescuta asa. nu mi s-a permis sa fiu asa si nu am vrut niciodata sa fiu asa. drept urmare, nu vreau decat sa reamintesc urmatoarea chestie : nu am fumat in viata mea, nu fumez si nu voi fuma niciodata.
parintii mei sunt fumatori si asta m-a facut sa realizez ca nu are niciun rost sa fac o chestie pe care as fi regretat-o foarte tare mai tarziu.

acestea fiind spuse, sper ca s-a inteles pe deplin ideea si il sfatuiesc pe cel care a mintit sa incerce sa spuna adevarul altadata.

numai bine! ;)

Niciun comentariu: