16 octombrie 2010

Fotbal.



Lăsând la o parte toată nemulţumirea din ultimele zile-săptămâni, de data asta voi lăsa microbistul din mine să se bucure. Pentru că are şi de ce.
Cot la cot cu mii de alţi vasluieni, am urmărit şi eu meciul de aseară, fără false aşteptări, ce-i drept. Nici măcar cu speranţa unui egal. Mai ales după recenta perioadă neagră a echipei, ieri m-am pregătit pentru un meci fad, lipsit de strălucire, plictisitor.

Însă ce mi-a fost dat să văd m-a surprins într-un mod mai mult decât plăcut. M-a făcut al naibii de fericită, chiar dacă a fost vorba de un simplu meci. Un meci despre care se poate vorbi şi despre care s-a şi vorbit peste tot la superlativ. Un meci care a început timid, dar care a generat 8 goluri, dintre care două superbe. Un meci care a adunat destul de mulţi suporteri pe stadion, cu toate că startul s-a dat la nocturna oră 22:00, oră la care mulţi se pregăteau de culcare sau poate chiar sforăiau de zor.

Important pentru mine, ca microbist mediocru şi suporter al Vasluiului, meciul a reprezentat 90 de minute de joc frumos, nicidecum fad, cum mă aşteptam la început.

Prea multe nu se pot spune, pentru că s-au zis destule azi-noapte, după meci, şi ulterior, pe site-urile de specialitate. FC. Vaslui a învins cu o diferenţă de 2 goluri (diferenţă care se putea menţine la 4), a umilit campioana României, a generat un gol de geniu (Adailton) şi a făcut fericiţi câteva mii de vasluieni. Trecând peste micile incidente de pe teren, datorate nervilor sau presinuii imense, meciul de aseară a fost unul fără cusur.

Niciun comentariu: