15 octombrie 2010

Haos.

L.E. : Mi-am dat seama ulterior că am uitat de muzică. Asta e pe ziua de azi :



Se pare că în ultimele zile e un haos total în ţara noastră. E haos şi nu ai cum să-l ignori, chiar dacă nu eşti direct implicat în el. E o harababură, iar eu - tânăr şi viitor participant activ în câmpul românesc (sau nu) al muncii, viitor dătător de taxe în România, viitor salariat în România (sau nu) - sunt consternată.
Nu mai pot fi nervoasă, nu mai pot fi vehementă, nu mai pot fi frustrată. Zeci de mii de români au fost aşa şi încă sunt şi degeaba. În loc să ne mişcăm - ca ţară - înainte, facem un uriaş pas înapoi. Asta după mii de alţi paşi anteriori.

Proteste peste proteste, nemulţumire, indiferenţă, incompetenţă, nesimţire, bătaie de joc şi lista poate continua. Astea ar putea fi atributele stării de fapt din România.
Rău e că se poate şi mai rău. Din păcate. Din păcate pentru oamenii care muncesc pe brânci pentru un salariu decent pe care nici măcar nu-l primesc întreg. Din păcate pentru tinerii care încă mai speră la un viitor strălucit în ţară (tineri printre care nu mă număr). Din păcate pentru toţi cei care mai trag speranţe că totul se va redresa (deşi sunt foarte puţini, dacă nu chiar inexistenţi).

Îmi pare rău în ultimul timp din ce în ce mai tare pentru ţara asta, pentru maniera în care e condusă, pentru cei care se chinuiesc să trăiască la limita bunului simţ. Mă gândesc cu groază că propria mea ţară nu-mi poate oferi un loc de muncă atunci când voi termina facultatea şi că voi fi nevoită (foarte probabil) să plec în străinătate pentru a mă realiza. La o realizare profesională şi financiară mă refer aici.

Poate că vorbele astea au mai fost spuse de multe alte ori şi eu nu sunt decât un alt nemulţumit din marea de nemulţumiţi din România. Şi ştiu că momentan nu am cu ce ajuta. Dar, aşa cum mi s-a mai spus, eu, împreună cu alţii, suntem viitorul ţării ăsteia şi putem schimba ceva în ea, dacă suntem destul de hotărâţi şi vehemenţi. Dar până atunci, rămân cu nemulţumirea că m-am născut în ţara asta. Nemulţumire faţă de viaţa politică de aici, de presa mondenă de aici, de indiferenţa majorităţii faţă de adevăratele valori ale ţării şi aşa mai departe.

Închei printr-o frază auzită la sora mea, frază care m-a amuzat pe moment, dar care are un grăunte de adevăr. "A făcut mama prostia - Să mă nască-n România."

Niciun comentariu: