E miercuri şi nu e prea târziu. Adică nu e târziu deloc. E una din serile alea în care rămân singură în cameră, aşadar una din serile mele liniştite. Nu poate decât să mă bucure chestia asta. Într-un fel.
E momentul ăla în care realizez că prin jurul meu lucrurile au cam luat-o razna. A plouat azi, e înnorat şi încep uşor-uşor să mă deprim, probabil să şi plâng. Involuntar, evident. Situaţia e cu atât mai gravă cu cât nu am umbrelă. Şi am mare nevoie de ea în astfel de momente, căci încă sunt un biet pieton. :(
Trecând peste reflecţiile astea filosofice care uneori mă mai izbesc pe neve, observ că, per total, lucrurile merg prost în ţară. Cum ar putea merge altfel? Dacă am trăit destul aici ne-am dat seama că, într-adevăr, se poate mai bine, dar nu există destulă voinţă, ci o mare de oameni care parcă ar vrea mai bine, dar parcă nu. Nu mă mai alătur şi eu tuturor ălora care din lipsă de subiecte abordează politica. Unu la mână, mă scârbeşte. Doi la mână, nu prea am ce vorbi despre ea, aşa că innăbuş orice urmă de încercare-intenţie de a mai deschide subiectul ăsta.
În altă ordine de idei, mă bucură să observ că, pe alocuri, sunt şi "inspiraţie" - deşi e mult spus - pentru alţii. Iar dacă datorită mie, cineva a hotărât să-şi deschidă blog, sunt cu atât mai bucuroasă. Asta pentru că şi eu am apucat-o pe drumul ăsta, inspirată fiind de un prieten blogger. Şi mi-am descoperit o nouă pasiune, un posibil talent, un probabil viitor.
Cu alte cuvinte : Bine ai venit în blogosferă, dragă Ana! Sper să ai inspiraţie şi să rămâi cât mai mult pe aste meleaguri.
Izvorul meu de cuvinte alocat acestei postări începe să cam sece, deci am ajuns la partea cea mai dragă mie - muzica. Fără nicio prezentare, am azi melodia asta :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu