De vreo două ore ascult o melodie. Îmi place. E exact genul ăla de melodie care mă linişteşte, chiar dacă pe alocuri are un ritm mai alert. E genul ăla de melodie pe cât de bună, pe atât de puţin cunoscută de lume.
Bine, nu e melodia motivul pentru care am început să scriu.
Începusem să mă simt oarecum cu musca pe căciulă. Anul ăsta a început relativ bine, dar, paradoxal, nu am avut nici chef să scriu, nici subiecte vitale pe care să le abordez. Decât să mă leg din nou de politică sau monden (părţi ale vieţii cotidiene care sunt disecate fără răsuflare de toţi), am aşteptat atingerea magică a vreunui duh al minţii. Şi nimic. Aşa că m-am gândit că n-are rost să mai aştept, deci iată-mă încercând să încropesc vreo câteva fraze cu sens.
Zilele astea nu am fost în oraş, respectiv am fost plecată (din motive nu tocmai fericite) pe malul mării. E o chestie ciudată la mijloc. Deşi marea nu mi-e pe plac mai deloc, am avut ocazia să o vizitez în aproape toate sezoanele. Vara, pentru că în fiecare an, timp de muuuulţi ani, vacanţa de vară era egală cu mersul la mare. A fost bine cât a fost, dar la un moment dat, ce e prea mult, e prea mult. Toamna pentru că îndatorirea de rudă uneori presupune şi vizite în momente grele. Iarna din cam aceleaşi motive ca şi toamna.
Deşi preferam să stau acasă, numai să nu trebuiască să particip la unul dintre cele mai triste evenimente posibile, am reuşit să văd marea şi iarna.
Violentă, înspumată, dar încă albastră, marea din ianuarie nu seamănă cu cea din vară. Poate că asta îmi provoacă repulsie : înghesuiala, mizeria, ţigăneala şi gălăgia de pe plajă pe timpul verii. Pe de altă parte, peisajul pustiit din staţiuni nici nu te face să crezi că în locurile alea, în vremuri mai însorite, nu ai loc să arunci un ac la cât de mulţi turişti îşi petrec vacanţa.
Pe drumul altminteri plin de maşini cu numere din n ţări şi n judeţe, zilele astea rar am văzut câte o maşină cu număr străin. Eram un fel de intruşi, ca să spun aşa. Hotelurile nu mai găzduiau pe nimeni, restaurantele şi autoservirile erau goale. Deşi e de la sine înţeles motivul, mie, turist fidel al litoralului românesc, mi-a sărit în ochi contrastul puternic dintre aspectul lui vara, respectiv iarna.
În concluzie, cred că dacă vrei să vezi marea în toată splendoarea ei, iarna e cel mai bun moment.
Melodia despre care vorbeam la început :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu