Despre cadouri.

Zilele de naștere, perioada Crăciunului sau Paștelui, Dragobetele, nunta sau botezul, toate astea au ceva în comun: necesitatea de a căuta și dărui un cadou. E un gest frumos, plin de însemnătate, care arată respect sau care pur și simplu a devenit o tradiție.

Cadourile au fost dintotdeauna punctul meu slab. Fie că trebuie să fac un cadou, fie că trebuie să mă gândesc la un cadou pentru mine, ca să vând un pont cuiva, mintea mi se blochează și nu am nicio idee. Personal, căutarea unui cadou înseamnă un chin și mă bazez pe alții care să-mi dea un sfat sau măcar să-mi vândă un pont în direcția asta. Ce-i drept, sunt multe locuri de unde te poți inspira dacă te afli în postura mea. Un astfel de loc este http://www.gourmetgift.ro/, unde am găsit o mulțime de coșuri cadou, perfecte pentru o surpriză plăcută.

Cadoul nu trebuie să fie neapărat scump sau să atragă atenția într-un mod agresiv. Uneori este nevoie doar de puțin suflet și un strop de imaginație pentru a surprinde pe cineva drag, iar în funcție de cui îi este destinat cadoul, îți poți permite să fii sau nu mai îndrăzneț.

Un vin bun, o cutie de bomboane, un gând sincer pe o felicitare pot fi de ajuns. Less is more, cum ar spune anglo-saxonul. Și, ca o paranteză, am observat că asta prețuiesc și eu, cadourile simple, dar care nu sunt făcute din necesitate, ci din dragoste.

Alternosfera la GFEST.

Prima melodie de la Alternosfera care a ajuns în urechile mele a fost Wamintirile. E ceva vreme de atunci și nu pot să nu țin minte că mi se părea amuzant că nu au intitulat melodia Amintirile, am râs ceva pe tema asta. Oricum, nu prea m-a impresionat atunci.

A urmat o perioadă în care nu am auzit de ei, după care vine și perioada în care descopăr cu adevărat Alternosfera. Ce-i drept, a început din nou ciudat, cu Drumuri de noroi, din nou părându-mi-se amuzant felul în care solistul pronunța refrenul.

Însă de data asta am zis că sună mult prea bine ca să nu ascult și altceva de la ei. Și ușor ușor am dat de melodiile lor consacrate și mai puțin cunoscute. Nu pot să spun că eram fan, ascultam Alternosfera ca pe oricare altă trupă de prin playlist de la care aveam 3-4 melodii.

Recent, însă, am prins (cam târziu, așa e) gustul lor și am început să-i ascult obsesiv. Uneori ascultam Alternosfera și nimic altceva timp de zile. Și așa au devenit una din plăcerile mele muzicale.

Introducerea asta a fost așa, ca să aibă o explicație entuziasmul meu față de concertul Alternosfera de aseară din Iași, în cadrul GFEST. Trupa asta a fost de multe ori pe aici în ultimii ani, dar abia acum am reușit să-i văd live. Și, Doamne, a meritat fiecare minut de așteptare.

Probabil că numai cineva care a fost la un concert de-al lor poate să înțeleagă cum te simți când îi ai în față și sorbi fiecare sunet pe care ți-l oferă. Am țipat, am cântat, am sărit, m-am agitat așa cum nu credeam că o să o pot face vreodată. Și nu, de vină clar nu era starea dată de alcool. Nu a fost cazul.

Au cântat impecabil, au revenit de 2 ori pentru bis, la insistențele noastre. Bine, dacă era să fie după cererile noastre, ar fi fost și acum acolo, cântând.

Diferența dintre variantele de studio și live-ul? Noi, ăștia mulți, care am fost un fel de backing vocals pentru Marcel (solistul), care am răgușit țipând și cântând, care ne auzeam mai tare decât se auzea el. În rest, poate mai mult suflet pus în interpretare, fiindcă sunt sigură că e o altă treabă când interpretezi în fața unei mâini de oameni care-ți știe toate versurile pe de rost și nu-ți dă voie să mai ieși de pe scenă.

În concluzie, mulțumesc, Alternosfera! A fost de vis aseară!

P.S. - Să nu uit de Rehab Nation. Auzisem de ei, dar nu-i ascultasem niciodată. Au fost o surpriză foarte plăcută. Thumbs up! :D

Leapșa de vacanță.

Pentru că tot mai e puțin din vacanță (care, apropo, a trecut prea repede și prea neproductiv), am primit o nouă leapșă, tot de la Costin, căruia îi mulțumesc, din nou. 
Să purcedem, deci:

1. Muntele sau marea?
Dintotdeauna muntele. Cu toate că mai des am fost la mare. Mult mai des. Dar tot muntele mi se potrivește mai bine

2. Iarnă sau vară?
Greu de zis. Probabil vara.

3. Care e destinaţia la care visezi că vei ajunge măcar o dată în viaţă?
Vreau să ajung în Marea Britanie măcar în vizită. Într-o lume perfectă, aș locui acolo pentru totdeauna.

4. Care a fost cea mai frumoasă ţară pe care ai vizitat-o?
N-am avut ocazia să ies din țară, deci nu mă pot pronunța.

5. Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?
Idem nr. 4.

6. Care a fost cel mai frumos oraş din România pe care l-ai vizitat?
Atât cât am reușit să văd din el, mi-a plăcut Brașovul foarte mult. Și Piatra Neamț e un oraș frumos, liniștit și curat. 

7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?
Nu știu dacă se încadrează neapărat în obiective turistice, dar pot să spun că mi-a plăcut foarte mult Transfăgărășanul. Ce-i drept, nu am parcurs decât jumătate din el sau mai puțin, doar până la Bâlea Lac, dar mi s-a părut una dintre cele mai frumoase realizări românești, de care ar trebui să fim mândri.

8. Ce obiectiv turistic românesc ai recomanda unui străin?
Cu toate că nu am fost acolo, nordul țării, Maramureșul mai exact, e o parte veselă și plină de tradiții a țării. La fel și Bucovina, cu turismul ei religios. 

9. Ce oraş ţi-ai dori să vizitezi?

În România ar fi multe. Clujul și Sibiul sunt pe primul loc.

În străinătate, cred că orice oraș mi-ar stârni interesul, dat fiind că nu am ieșit din țară niciodată. Dar Londra sau Barcelona ar fi perfect dacă le-aș vizita.

10. Ce suveniruri cumperi de obicei?

La capitolul suveniruri, ca și la capitolul cadouri, sunt 0 barat. Așa că mă bazez pe ce văd că achiziționează ceilalți. De obicei încerc să nu cumpăr prea multe suveniruri, dar dacă se întâmplă să consider necesar, iau ceva simplu, specific locului.

Litoralul românesc.

Dacă tot am ajuns la mare, după ce anul trecut am ocolit-o din cauza examenelor, admiterii la facultate și altora, mi-am zis că ce o să văd o să-mi placă, mai ales că pe la televizor unii lăudau litoralul românesc, ziceau că s-au făcut investiții în turismul mioritic și că - șocant - e mult mai accesibil acum. Tot scump și plin de fițe, cum îl știam, a rămas.

Sunt câteva chestii care sar în ochi și nu pot fi nevăzute.

În primul rând, ca să ajungi la plajă, în situația mea, era nevoie de mijloc de transport. Ce mi se pare acum amuzant, dar atunci enervant, e setea de clienți a firmelor care se ocupă cu așa ceva. Exemplu: în jurul orei 10 P.M. așteptam un microbuz spre casă, iar când a venit și l-am văzut doldora de oameni, am început să mă gândesc la următorul. Aveam impresia că oricum deja numărul de persoane din microbuz era incredibil de mare, cu mult peste limită, și numai 4 oameni ar mai fi lipsit din adunarea aia. Cum-necum, microbuzul a oprit și ne-am făcut loc prin ceilalți pasageri. Călcați, presați, cu niște mirosuri primprejur care mai de care, și așa au trecut 15 minute din viața mea. S-a întâmplat ca în microbuz să fie și o familie de unguri, cred. Pot doar să-mi imaginez ce impresie și-au făcut. Nu că ne-ar avea la suflet prea mult, în orice caz.

Deci da, cu riscul unei amenzi sau a unui accident (ușa de la microbuz nici nu a mai fost închisă, ieșea masacru dacă se întâmpla asta), șoferii de astfel de microbuze și, prin extensie, cei din vârful piramidei sunt în stare să își și să ne pună viața în pericol doar pentru câțiva zeci de lei în plus. Bănuiesc că așa merg treburile și în alte domenii, la scară mai mult sau mai puțin largă.

Bineînțeles că în 4 zile mare lucru nu am făcut, dar am ajuns în Mecca de vară a celor din Dorobanți. Mamaia. O stațiune ca oricare alta în timpul zilei, noaptea se transformă în Walk Of Fame pentru domnișoarele cu tocuri pe care nici nu pot merge și domnișori cu ochelari de soare (sau de lună, mai bine zis).

De știut știam treburile astea, dar să le văd cu ochii mei a fost absolut fabulos. Mai ales când mergi prin Mamaia cu Travka în urechi. Mi-a plăcut maxim.

În altă ordine de idei, toate-s la fel. Prețurile sunt tot mari, românii sunt la fel de superficiali, fie că stau acasă, fie că merg la mare, litoralul e plin ochi, așa că din aglomerația orașului ajungi fix în aglomerația de turiști unde, dacă mai pui la socoteală și soarele ăsta enervant de puternic, ești mâncat de viu.