despre white lies e vorba aici. despre ei vrobesc.am postat o melodie de-a lor acum cateva zile.
atunci nu incepuse inca sa apara nimic dubios.
apoi a inceput. pe masura ce descopeream melodiile lor, ma indragosteam mai mult de ei.
a fost intai o melodie, apoi alta, apoi alta, si inca una si inca una si tot asa. tot albumul lor de debut a fost un deliciu pentru mine.
din asta trebuie sa inteleg ca ma prinde foarte bine acest gen muzical, post-punk.
factorul surpriza consta in faptul ca nicio trupa cat de cat noua nu mi-a placut asa de tare. la capitolul favourite music stau trupe mai vechi precum incubus, linkin park sau keane. cu exceptia lui madame hooligan, nu mi s-a mai intamplat asta.
are ceva deosebit, asta-i clar. nu stiu insa ce. o sa mai treaca ceva zile pana sa-mi dau seama care e secretul lor care m-a facut sa le ascult melodiile zile la rand. si subliniez, doar melodiile lor zile la rand. nimic altceva.un stil aparte. cel putin eu nu l-am mai auzit pana acum.
recomand tot albumul (To lose my life...), in special :Farewell to the fairground; To lose my life si E.S.T.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu