am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu sau sa nu scriu ceea ce urmeaza. intr-un final m-am hotarat sa astern a mia oara gandul si parerea mea pe un anumit subiect.
nu voi vorbi de zapada, de craciun, de intelegere intre oameni, de impacare, de brazi de craciun, de ambuteiaje, de nervi la volan, de masini blocate in trafic, de lipsa acuta de bani, de copiii care anul acesta nu vor primi nimic, de saracia de pe mesele romanilor, de cliseul "de craciun fii mai bun".
in fapt, zilele astea sarbatorile mi-au lasat un gust amar si nu vreau sa vorbesc despre ele.
e sarbatoare, e vacanta, e numai bine de iesit afara... insa unii nu prea au timp de asa ceva. unii au de stat in casa si de scris teme. de scris teme de vacanta.
sincera sa fiu, temele de vacanta mi se par o tampenie, la propriu. pe langa faptul ca nu le inteleg rostul (pentru ca sunt facute in sila, din obligatie... copilul nu are nicio placere sa le faca si cu siguranta nu ii va ramane nimic in cap dupa ele, eventual cativa nervi), sunt date cu asa o dezinvoltura, incat par a fi ceva normal, ceva natural. ti se spune sa taci si sa faci. cam pe sistemul asta se lucreaza.
in ultima zi de scoala am auzit o discutie intre mama mea si o colega de-a ei, invatatoare. ce am auzit m-a semi-stupefiat. citez din d-na invatatoare : "vai, abia asteptam sa vina vacanta, sa mai plec si eu din oras... sa merg la patinoar sau la ski." mama mea, de asemenea invatatoare, o intreaba, logic, daca elevii dumneaei (de clasa I) au primit teme. ea raspunde categoric : "bineinteles. si inca le-am dat multe, sa nu se plictiseasca in vacanta. sa aiba ce face."
deci cam asta e modul in care se gandeste acum la noi. e de-a dreptul stupid. nu cred ca voi ajunge sa inteleg vreodata. si chiar de voi fi cadru didactic, vreau sa cred ca voi intelege mai bine rolul vacantei.
p.s. melodia de azi e... frumoasa. si e, intr-un fel, despre zapada. dar ce e cel mai fain e ca iese din registrul acela dragut, simpatic, calm, linistit al perioadei de iarna. si ma caracterizeaza. 100%.
nu voi vorbi de zapada, de craciun, de intelegere intre oameni, de impacare, de brazi de craciun, de ambuteiaje, de nervi la volan, de masini blocate in trafic, de lipsa acuta de bani, de copiii care anul acesta nu vor primi nimic, de saracia de pe mesele romanilor, de cliseul "de craciun fii mai bun".
in fapt, zilele astea sarbatorile mi-au lasat un gust amar si nu vreau sa vorbesc despre ele.
e sarbatoare, e vacanta, e numai bine de iesit afara... insa unii nu prea au timp de asa ceva. unii au de stat in casa si de scris teme. de scris teme de vacanta.
sincera sa fiu, temele de vacanta mi se par o tampenie, la propriu. pe langa faptul ca nu le inteleg rostul (pentru ca sunt facute in sila, din obligatie... copilul nu are nicio placere sa le faca si cu siguranta nu ii va ramane nimic in cap dupa ele, eventual cativa nervi), sunt date cu asa o dezinvoltura, incat par a fi ceva normal, ceva natural. ti se spune sa taci si sa faci. cam pe sistemul asta se lucreaza.
in ultima zi de scoala am auzit o discutie intre mama mea si o colega de-a ei, invatatoare. ce am auzit m-a semi-stupefiat. citez din d-na invatatoare : "vai, abia asteptam sa vina vacanta, sa mai plec si eu din oras... sa merg la patinoar sau la ski." mama mea, de asemenea invatatoare, o intreaba, logic, daca elevii dumneaei (de clasa I) au primit teme. ea raspunde categoric : "bineinteles. si inca le-am dat multe, sa nu se plictiseasca in vacanta. sa aiba ce face."
deci cam asta e modul in care se gandeste acum la noi. e de-a dreptul stupid. nu cred ca voi ajunge sa inteleg vreodata. si chiar de voi fi cadru didactic, vreau sa cred ca voi intelege mai bine rolul vacantei.
p.s. melodia de azi e... frumoasa. si e, intr-un fel, despre zapada. dar ce e cel mai fain e ca iese din registrul acela dragut, simpatic, calm, linistit al perioadei de iarna. si ma caracterizeaza. 100%.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu