30 decembrie 2010

3 în 1.

Pentru că timpul este scurt şi treburile sunt multe, o să cuprind 3 postări într-una singură.

1. Am auzit şi eu pe ici-pe colo, cum că Şerban Huidu a suferit nu ştiu ce accident de schi, întrând într-un copac şi fiind momentan în comă. Starea lui e critică.
Bun. Astea fiind zise, mă declar de la bun început o ne-fană sau ne-admiratoare a lui Şerban Huidu - vedeta de televiziune. Îmi provoacă repulsie, mi se pare fals şi atât. Însă bineînţeles că îmi pare sincer rău pentru omul Şerban Huidu şi pentru familia lui, care trece prin momente dificile, fără îndoială. Sper să se facă bine cât mai repede.

Ceea ce mi se pare absolut ciudat este anvergura pe care ştirea despre acest accident a luat-o, în special în blogosferă. Toţi se afişează cu mesaje de bine, chestii, trestii. Toate bune şi frumoase, e un gest absolut lăudabil, doar că devine sufocantă iubirea asta şi respectul ăsta şi grija asta pentru el. Eu aş încerca să îl adaug în rugăciunea mea din fiecare seară pe acest Şerban Huidu, dacă aş ţine la el într-adevăr.

2. Azi am fost la vestita pârtie de pe lângă Vaslui, la Viişoara, mai exact. Auzisem de bine, în general, despre ea şi mă aşteptam să decurgă treburile normal. E vacanţă, e zăpadă, e sanie, sunt saci, e pârtie, ce poate merge rău?
Am aflat abia mai târziu că pârtia nu e tocmai un loc sigur.

Deja la câteva zeci de minute după ce am ajuns acolo, văd o mână de oameni care se adună în jurul unei fetiţe. Asta ca să realizez apoi că era vorba de încă o victimă a proastei amenajări a pârtiei.
Pe scurt, de vină sunt stâlpii de lemn dispuşi paralel cu pârtia, stâlpi de lemn în care poţi să aterizezi dacă nu ai experienţă şi dacă nu ştii să manevrezi bine sania sau sacul de celofan.
O a doua problemă pe care am sesizat-o de cum am ajuns a fost metoda aleasă pentru a amortiza viteza crescută cu care ajung din deal săniile şi sacii : cauciucuri. Mi s-ar fi părut o idee bună baloturile de paie. Oricum, nu consider că aceste cauciucuri ar face mai bine celor ce au ghinionul să se ciocnească de ele.
În concluzie, dacă nu eşti sigur pe tine sau dacă nu consideri că poţi manevra în siguranţă sania sau sacul sau bobul sau alte mijloace de distracţie pe pârtie, eu cred că acest loc nu prezintă un nivel ridicat de siguranţă şi mai bine nu te aventurezi pentru că rişti să vii pentru distracţie şi să pleci cu Ambulanţa, care şi aia vine foarte greu.

3. Am lăsat ce e mai "frumos" pentru final.
E deja 30 decembrie. Timpul pentru calcule, recapitulări, amintiri, etc. E timpul să rememorezi tot ce s-a întâmplat în anul din care au mai rămas 2 zile. Nu prea sunt atât de încântată de ceea ce am realizat în 2010, asta e clar.
Pe lângă faptul că am împlinit 18 ani, am intrat în clasa a 12-a, am participat la primul meu concurs naţional şi am luat prima mea bursă, nu pot spune că am făcut mare brânză. Încă aştept cu nerăbdare să obţin carnetul de şofer. Poate asta e cea mai mare nerealizare de anul ăsta.
În rest, a fost un an banal, ca oricare altul.
De la anul care vine îmi doresc să îmi aducă multă răbdare, memorie şi minte limpede pentru că mă aşteaptă un examen dificil - BAC-ul, să-mi aducă noroc şi multă putere de muncă, pentru a intra la facultatea la care îmi doresc foarte mult să intru. Nu în ultimul rând, îmi doresc ca anul 2011 să fie un an în care să fac alegeri de care să nu-mi pară rău mai târziu.

Pentru că o să mai postez ceva abia anul viitor, tot ce pot să vă doresc este ca 2011 să fie un an frumos pentru voi, un an în care să realizaţi tot ce v-aţi propus. Şi încă ceva : Sănătate!

6 comentarii:

Tlaloc spunea...

Referitor la titlurile comune publicate in blogosfera reprezetand si acest accident, ce pot spune e ca oamenii inca mai au efectul de turma.

Andreea spunea...

Nu pot decât să fiu de acord.
Şi e păcat. :(

Anonim spunea...

unu: Aceeași treabă a fost și cu Michael Jackson, nu? ...și mai e și treaba cu vizitatorii. „x: De unde știi? y: De pe blogul asta. Uite linkul!” Știrile „calde” aduc vizite, like-uri pe facebook, iar „cârcotașilor”(și aici nu mă refer la cârcotașii de pe prima) idei pentru articole contra.

doi: Nu am curaj să mă duc pe pârtie. Am auzit că un tip a rămas paralizat, iar altul a murit. Prea periculos pentru mine. Prefer pârtia de la țara de la bunici.

trei: În 2011 vreau să fiu surprins(plăcut, firește!). Nu-mi doresc prea multe. În 2010 n-am făcut nimic special cu care să ma pot lăuda...

Carnetul îl poți lua oricând, da`mașina o ai?

Felicitări pentru blog!! Îmi place cum scrii...

Andreea spunea...

Măi, da, la faza asta se poate spune că am fost cam "cârcotaşă", având în vedere faptul că mai mereu mi se pune în cârcă faptul că mă plâng şi nimic nu-mi convine.
Dar, cum am mai spus, apreciez foarte tare gestul tuturor celor care au adresat cuvinte de bine lui Şerban.
În al doilea rând, nu recomand mersul pe pârtie, cum am spus şi în articol. Şi ieri a fost nevoie de intervenţia Ambulanţei pentru că o fetiţă şi-a fracturat femurul. De altfel, şi eu am rămas cu urme după vizita la pârtie.
Sper să fii plăcut surprins, aşa cum îţi doreşti!

Şi nu în ultimul rând, mulţumesc pentru apreciere. :)

Anonim spunea...

E datoria ta, a mea, a noastră de bloggeri să ne plângem de ce nu ne convine. Problema e următoarea: ne aude cineva?

Trebuie să ne întâlnim la un blogmeet! Pentru început măcar ăștia de pe feisbuc.

Andreea spunea...

Eu nu cred că suntem auziţi, sau poate suntem, dar nu la intensitatea la care am vrea sau ar trebui să fim.

Şi da, un blogmeet ar fi o ocazie foarte bună de a ne cunoaşte şi a discuta. Sper să aibă loc foarte curând.